ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1846/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, la 20 aprilie 2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Galați prin Primar C., Primarul municipiului Galați C. și D. pentru a fi obligați la plata daunelor morale privind prejudiciul moral cauzat de suferința copilului reclamanților E. și de afectarea imaginii publice a acestora, prejudiciu în cuantum de 75.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 277/23.03.2017, Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca nefondate, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Galați și a pârâtului D., invocate de pârâți. A respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanți.

În cauză, reclamanții au făcut cerere de completare a sentinței pronunțate de prima instanță.

Tribunalul Galați, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare, prin Sentința civilă nr. 787/6 iulie 2017.

Împotriva Sentinței nr. 277/23.03.2017, reclamanții au formulat apel.

Prin Încheierea civilă nr. 1637 din 24.10.2017 s-a admis cererea de strămutare a cauzei, fiind dispusă strămutarea dosarului la Curtea de Apel Bacău, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 301/21.03.2018, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs reclamanții A. și B.

Prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat că atât tribunalul, cât și curtea de apel au examinat acțiunea din perspectiva unui alt temei juridic decât cel invocat în cuprinsul acțiunii. Astfel, reclamanții au ales să învestească instanța cu o acțiune în pretenții, fundamentată pe dispozițiile art. 252, 253 și 1375 C. civ., iar instanțele au analizat cererea din perspectiva dispozițiilor art. 1391 alin. (1) și (2) C. civ., schimbând din oficiu temeiul acțiunii și fără a-l pune în discuția părților.

Printr-o altă critică s-a susținut neanalizarea de către curtea de apel a motivului de apel referitor la încălcarea de către instanța de fond a principiului contradictorialității prin aceea că nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice. Rezultă că prima instanță de fond a încălcat principiul disponibilității, întrucât atâta timp cât nu s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice, judecătorul era obligat să se pronunțe în limitele învestirii, respectiv pe obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în temeiul art. 1375 C. civ. Din considerentele tribunalului, preluate de curtea de apel, reiese că, în speță, cauza a fost soluționată în baza unui alt temei juridic, ce nu a fost pus în discuția părților.

În consecință, pricina a fost cercetată în baza dispozițiilor art. 1391 alin. (1) și (2) C. civ., temei ce nu a fost indicat de reclamanți în acțiunea introductivă de instanță.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente să soluționeze fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat justificat cu Chitanța nr. x/16.10.2019, aflată la dosar recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar la termenul de judecată din 17 octombrie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a acestuia.

Intimații Primarul Municipiului Galați C., D. și Municipiul Galați prin Primar, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Structurând criticile evocate prin cererea de recurs, instanța reține că, printr-un prim motiv, recurenții reproșează instanței de apel că nu a analizat motivul de apel care susține nerespectarea principiului contradictorialității în condițiile în care în fața primei instanțe de fond nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a temeiului de drept din cererea introductivă.

Critica nu poate fi primită, deoarece, în apel, reclamanții nu au invocat încălcarea principiului contradictorialității, ci au invocat critici pe fond, susținând inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1391 alin. (2) C. civ. Or, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului contradictorialității de către prima instanță, nu poate fi invocată direct în recurs.

Lecturând cererea de apel a reclamanților F., se observă că aspectele a căror nesoluționare se reclamă nu au fost deduse judecății pe calea apelului, astfel încât nu poate fi primită critica referitoare la nepronunțarea instanței de apel asupra motivului de apel pretins invocat.

Al doilea motiv de recurs are în vedere nesocotirea principiului disponibilității și al asigurării dreptului la apărare, prin aceea că prima instanță și instanța de apel au instrumentat cauza din perspectiva unui alt temei juridic decât cel indicat de părți în cuprinsul acțiunii.

Înalta Curte reține că spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat, temeiul juridic al acesteia poate fi luat în discuție de către instanța de judecată, care în exercitarea rolului activ este îndreptățită și chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părților, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată. În acest scop, calificarea acțiunii se va face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

În cauza dedusă judecății, curtea de apel a stabilit, în raport de motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată și de constatările făcute prin Decizia nr. 138/2016 (prin care s-a dispus obligarea Municipiului Galați la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea fiului reclamanților, pentru că a fost mușcat de un câine fără stăpân, aflat în paza Municipiului Galați) că acțiunea reclamanților are ca obiect repararea prejudiciului moral suferit prin ricoșeu și prin afectarea imaginii publice, fiind guvernată de prevederile art. 1391 alin. (1) și (2), art. 72 și art. 73 din C. civ. Totodată, pentru consolidarea obiectului, acțiunii s-a reținut conținutul dispozițiilor art. 252 și art. 253 C. civ. care reglementează ocrotirea personalității umane, precum și mijloacele de apărare în ceea ce privește încălcarea drepturilor nepatrimoniale.

Înalta Curte constată că temeiul juridic indicat de recurenți ca fiind aplicabil speței, art. 1375 C. civ., vizează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, însă prejudiciul invocat prin acțiune (determinat de traumele psihice și temerile suferite de părinți, afectarea activității lor profesionale și privarea de o viață normală ca urmare a procesului de recuperare prin care a trecut minorul) nu poate conduce la calificarea acțiunii în baza acestei norme, întrucât susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată se referă la un alt tip de prejudiciu, denumit "prejudiciu prin ricoșeu", pricinuit reclamanților de suferința copilului lor, E., care a fost mușcat de un câine comunitar.

Dispozițiile art. 1375 C. civ. conferă dreptul la despăgubire victimei, care a suferit prejudiciul direct ca urmare a mușcăturii, aceste dispoziții legale fiind deja valorificate în cadrul acțiunii finalizate prin Decizia nr. 138/2016 a Curții de Apel Iași, aceleași prevederi legale neputând fundamenta prejudiciul invocat de părinții victimei.

Obligarea persoanei răspunzătoare la repararea pecuniară a prejudiciului afectiv suferit de victimele prin ricoșeu este prevăzută de lege numai dacă este cauzat prin decesul victimei imediate. Prejudiciile afective constând în conștientizarea durerilor, a degradării stării de sănătate sau a handicapului cauzate victimei imediate, nu dau dreptul victimelor prin ricoșeu la reparație pecuniară.

Constatând că pricina a fost soluționată în limitele stabilite de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. conform cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea corectă a prevederilor art. 1391 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Drept urmare, este neîntemeiată critica recurenților pe acest aspect.

În raport de argumentele expuse, nu sunt întrunite cerințele cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., ceea ce conduce la respingerea, ca nefondat, a recursului în baza art. 496 C. proc. civ. Întrucât prezentul demers judiciar a fost respins, se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, formulată de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 301 din 21 martie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - NN