ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1046/2020

Ședința publică din data de 4 iunie 2020

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 2451 din 13 noiembrie 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, astfel cum a fost aceasta precizată; a anulat Dispoziția nr. 876/18.02.2016, emisă de viceprimarul Municipiului Constanța; a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013, pentru următoarele imobile: casă de locuit demolată, situată în Mun. Constanța, str. x (fostă str. x) nr. 91, dobândită de reclamant în temeiul actului de donație autentificat la Notariatul de Stat al Raionului Principal Regiunea Constanța în temeiul procesului-verbal nr. x/1225/1958, compusă din patru camere și dependințe, casă de locuit înstrăinată prin vânzare la licitație publică, conform procesului-verbal întocmit la data de 22.11.1985 de fosta Circumscripție financiară a Municipiului Constanța, descrisă prin notificarea înregistrată la B.E.J. B. din sub nr. x/06.08.2001; a obligat pârâtul să emită dispoziție în acest sens și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, împreună cu documentația aferentă; a respins ca nefondată cererea de restituire în natură a locuinței ce face obiectul notificării înregistrate la B.E.J. B. din Constanța sub nr. x/06.08.2001.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia nr. 20 C din 07 martie 2019, a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și apelantul-pârât Primarul Municipiului Constanța, ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 145 C din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de completare a deciziei civile nr. 20 C din 07.03.2019, pronunțată de aceeași instanță, formulată de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei nr. 145 C din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a declarat calea de atac intitulată "apel", recalificată recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 09 martie 2020, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C6, la data de 11 martie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 30 aprilie 2020 s-a acordat termen la 04 iunie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele:

Hotărârea care face obiectul prezentei căi de atac - decizia civilă nr. 145 C din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - a fost pronunțată în procedura prevăzută de art. 444 din C. proc. civ. (completare hotărâre), fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea a cărei completare s-a solicitat, respectiv decizia civilă nr. 20 C din 07 martie 2019, pronunțată de aceeași instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 446 din C. proc. civ., "încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă la data de 22 septembrie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acțiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, reiese că hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, în măsura în care nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, hotărârea Tribunalului Constanța a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 13 noiembrie 2017.

Totodată, în cauză, se constată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care stipulează că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Prin urmare, decizia civilă nr. 145 C din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța este o decizie definitivă, care nu este supusă recursului, fiind pronunțată în soluționarea cererii de completare a deciziei nr. 20 C din 07 martie 2019 a aceleiași instanțe, pronunțată în soluționarea unui apel în materia Legii nr. 10/2001.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 145 C din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța nu este susceptibilă de recurs.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 145 C din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 145 C din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2020.