ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5340/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5340/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 13 decembrie 2018
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 01.11.2017, contestatorul A. a formulat, în temeiul prevederilor art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 106/08.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2010.1*.
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 132 din 08 octombrie 2018 a respins, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 106/08.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2010.1*, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A. prin care a solicitat admiterea recursului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302
1
alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, și a reținut:
Prevederile art. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Față de dispozițiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de recurentul A. nu a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recurentul fiind legal citat, pentru termenul de judecată de la data de 13 decembrie 2018 cu mențiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă 60 RON și timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON, obligație asupra căreia nu s-a conformat.
Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum și de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului recurentului A. ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 132 din 08 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2018.