ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5242/2018

Ședința publică din data de 6 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 10 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE București și COMISIA DE CONTESTAȚI PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE București, contestație împotriva deciziei nr. x din data de 18 ianuarie 2018, emisă de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând instanței obligarea acestei pârâte să emită o nouă decizie, prin care să-i fie recalculată corect pensia, respectiv, să fie efectuată actualizarea salariilor brute lunare (din cele 6 luni consecutive avute în vedere), în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la salarizarea polițiștilor, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016; totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 pct. 5 și 6 din O.U.G. nr. 57/2015, și a cerut suspendarea judecării acțiunii până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Cu privire la competența instanței după calitatea persoanei, reclamantul a arătat că, întrucât, în prezent, îndeplinește funcția de judecător la Tribunalul Mureș, devin incidente dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

În ședința publică din data de 11 iulie 2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1225/2018, pronunțată la data de 11 iulie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanța de judecată, și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de către reclamantul A., împotriva pârâtelor Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București și Comisia de Contestații a Ministerul Afacerilor Interne București, în favoarea Tribunalului Mureș.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Drepturile pecuniare cu titlu venit de înlocuire, reprezentând prestații bănești datorate cu titlu pensii lunare, în speța dată, dedusă spre competentă și legală cercetare și apreciere judecătorească fiind vorba despre decizia de recalculare a pensiei militare, trebuie stabilite exclusiv în condițiile legii aplicabile.

Instanța de judecată a reținut faptul că stabilirea pensiei și a altor prestații pecuniare, în cauza pendinte fiind vorba despre pensie militară lunară datorată persoanei interesate care are deplin interes și legitimitate procesuală activă, potrivit și cerințelor de interpretare și aplicare justă a legislației aplicabile în vigoare, trebuie determinate și puse în plată, respectiv suspendate, sistate sau încetate în condițiile recunoașterii și valorificării corecte și în integrum a normelor legale incidente și aplicabile, dar și evoluția și traseul profesional al titularului dreptului material sub toate aspectele și elementele necesare, fiind obligatorie valorificarea tuturor scriptelor depuse în probațiune de către partea interesată, la dosarul administrativ de pensie.

Entitățile juridice pârâte au prerogative și răspunderi clare, exprese, limitate și exclusive, în ceea ce privește competența și obligația justei rețineri și valorificării a tuturor actelor, a scriptelor care trebuie să realizeze toate condițiile necesare de conținut și formalism, depuse de către partea interesată în dosarul administrativ întocmit și aflat în posesiunea acestora, sub condiția și obligativitatea interpretării si aplicării corecte dar și teleologice a normelor de drept in materie,inclusiv prin uzitarea coroborării de interpretare lex terția, aceasta in folosul evident a justei aplicări a normei de drept material și substanțial.

În prezenta cauză civilă, instanța a considerat că se impune a fi reținut faptul că necompetența teritorială fiind o excepție de ordine publică și în mod evident exclusivă, aceasta a fost invocată de către instanța de judecată la primul termen de judecată, părțile fiind legal și procedural citate, astfel că în speță ne regăsim în situația unei competențe vădit exclusive, iar părțile litigante nu o pot înlătura.

Rezultă astfel că, odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 223/2015, competența teritorială exclusivă de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale precum și hotărârile comisiilor de soluționare a contestațiilor formulate de către părțile interesate, revine și este atribuită exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului.

Instanța de judecată, potrivit normelor procedurale incidente procedând la verificarea inclusiv a competenței teritoriale, văzând cele evidențiate în cererea introductivă cu indicarea expresă a domiciliului titularului de către acesta, a considerat că a procedat în mod just și deplin legal la invocarea din oficiu a excepției de necompetență teritorială, urmând a dispune în consecință.

Văzând inclusiv dispozițiile H.G. nr. 146 din 10 martie 2016, privind aprobarea normelor pentru aplicarea prevederilor din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, și în condițiile în care cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, iar cum în speță, domiciliul reclamantului este în loc. Târgu- Mureș, a apreciat că instanța competentă material, teritorial și general este Tribunalul Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 24 iulie 2018, sub nr. x/2018.

În ședința publică din 02 octombrie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Tribunalul Mureș, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 1088/2018, pronunțată la data de 16 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș; a declinat, în favoarea Tribunalului Alba competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București și Comisia de Contestații Pensii a Ministerului Afacerilor Interne București; a constatat ivit conflictul de competență între Tribunalului Mureș și Tribunalul Alba; a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Reclamantul a introdus cererea la Tribunalul Alba, având în vedere calitatea de judecător la Tribunalul Mureș, invocând prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., aspect reținut în considerentele hotărârii de Tribunalul Alba.

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Cum prezenta cerere este de competența instanței la care își desfășoară activitatea reclamantul, respectiv competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Alba și nu Tribunalului Mureș la care reclamantul lucrează în prezent, potrivit informațiilor ce se regăsesc și pe portalul instanțelor,dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., fiind aplicabile în cauză.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Mureș a fost admisă, cu consecința trimiterii cauzei instanței competente, respectiv, Tribunalului Alba.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Alba și Tribunalul Mureș- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cauze în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În cauză, instanța reține că reclamantul are calitatea de judecător la Tribunalul Mureș.

C. proc. civ. reglementează o competență alternativă, dată fiind calitatea pe care o are reclamantul.

Astfel, prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.". Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile anterior enunțate se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Singura condiție impusă pentru a deveni aplicabile dispozițiile acestui text legal este aceea ca judecătorul/procurorul/grefierul să aibă calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea.

Activitatea reclamantului se desfășoară în cadrul Tribunalului Mureș, iar acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului Alba chiar de către reclamant, și, în aceste condiții, la Tribunalul Alba, reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Pentru a avea aplicabilitate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., prin raportare la instanța sesizată inițial de către reclamant, acesta ar trebui să aibă calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Mureș, ceea ce corespunde realității.

În raport de situația expusă, Înalta Curte constată că problema pe care o ridică conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Alba, vizează competența facultativă reglementată de dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Din această perspectivă, în ceea ce privește competența reglementată prin dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Aceste dispoziții reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant/pârât, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Sintagma "cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea’’ privește cererile adresate instanței de judecată, cum este cea din speța de față.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanței.

Dubla semnificație a normei cuprinsă în dispozițiile art. 127 C. proc. civ. determină și calificarea distinctă a excepțiilor procesuale prin care nerespectarea acesteia poate fi sancționată.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valența sa de normă de necompetență absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca rațiune exigențele unei proceduri echitabile, și anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei.

În acest sens, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reținut că "(...) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situația particulară a acestor cauze și pune la dispoziția acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanțe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., (...), este un mijloc procedural care urmărește înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții. De asemenea, dispoziția legală menționată la alin. (2) reglementează și situația pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Art. 127 C. proc. civ. apare astfel ca fiind alternativa la instituția strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curții de apel sau a instanței supreme, după caz, pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților."

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curții Constituționale sus enunțate, în cuprinsul căruia se reține că "... prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. circumscriu obligația reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate ..."

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanțe judecătorești de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate în a cărui circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanțele de același grad prevăzute anterior.

Astfel, văzând că reclamantul are calitatea de judecător care își desfășoară activitatea la Tribunalul Mureș, este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Tribunalului Alba, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată cu Curtea de Apel Târgu Mureș în a cărei circumscripție se află Tribunalul Mureș - instanța care ar fi fost competentă să judece cererea.

Soluția este în acord și cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, menționată mai sus, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, instanță de același grad aflată în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul în speță.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2018.