ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5190/2018

Ședința publică din data de 5 decembrie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea arbitrală înregistrată sub nr. x/2015, formulată de reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. din Italia, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a fost soluționată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin hotărârea nr. 18 din 17 februarie 2017, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 460.978,71 Euro, reclamantei B. S.R.L. suma de 883.199,82 RON, precum și cheltuieli de arbitrare.

Împotriva sentinței arbitrale, pârâta C. S.R.L. - prin administrator judiciar D. S.P.R.L. FILIALA BUCUREȘTI a formulat acțiune în anulare, înregistrată la data de 14 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 201 din 02 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins acțiunea în anularea sentinței arbitrale, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă C. S.R.L. - prin administrator judiciar D. S.P.R.L. FILIALA BUCUREȘTI a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 201 din 02 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 03 octombrie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței civile nr. 201 din 02 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Dispozițiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiași articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind și Curtea Constituțională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată în anul 2015 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 201 din 02 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. - prin administrator judiciar D. FILIALA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 201 din 02 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2018.