ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2013

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Sub nr. 671/32/2012,

s-a înregistrat la Curtea de Apel Bacău, contestația în anulare formulată de

contestatoarea Z.A. privind sentința penală nr. 96 din 9 august 2011,

pronunțată în dosarul nr. 429/32/2012 de către Curtea de Apel Bacău.

În motivarea

contestației s-a arătat în dosarul sus amintit că petenta s-a aflat în

imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței la termenul care s-a judecat

cauza și de a încunoștința-o despre această împiedicare.

În susținerea

motivelor de contestație s-a depus un bilet de trimitere pentru servicii

medicale clinice.

La termenul din 9

octombrie 2012, instanța a analizat, fără citarea părților, în baza art. 391 C.

proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.

Referitor la acest

aspect, instanța a constatat că în cauză, contestația în anulare formulată de

contestatoare a fost inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.

385

14

alin. (11) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Contestația în

anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege,

se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece

cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date

acesteia.

Contestația în

anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri

definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât

atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația în

anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea

procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea

readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei

penale.

Contestația în

anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a

provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei

de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de

cale de atac de retractare.

Astfel în primul rând

cazurile de la art. 386 lit. a), b), c) și e) C. proc. pen. fac referire la

judecarea cauzei de către instanța de recurs, iar în cauza pendinte avem de a

face cu o hotărâre pronunțată la fond.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., contestația în anulare împotriva

hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute

în aceste dispoziții.

În cadrul procedurii

de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art.

391 C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386

C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea este făcută în termenul

prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină

contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., și dacă în

sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la

dosar.

Curtea a constatat

că, deși contestația în anulare a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 388

alin. (1) C. proc. pen., în speță contestatorul nu a făcut dovada existenței

vreunuia din cazurile prev. de art. 386 C. proc. pen.

Împrejurarea invocată

referitoare la imposibilitatea petentei de a se prezenta în fața instanței la

termenul care s-a judecat cauza și de a încunoștința-o despre această

împiedicare datorită unor cauze de natură medicală, nu constituie o cauză reală

de împiedicare în concordanță cu accepțiunea art. 386 lit. b) C. proc. pen. Înscrisul

depus la dosarul cauzei (Biletul de trimitere de servicii medicale clinice prin

care se recomandă efectuarea unui consultații de specialitate) nu face dovada

imposibilității prezentării petentei în instanță sau împiedicării de a o încunoștința

despre existența vreunei împiedicări.

Mai mult, cazul de

contestația invocat, chiar și în situația în care ar fi fost fondat, este

inaplicabil în speța de față, dat fiind faptul că prevederile art. 386 lit. b) C.

proc. pen. se referă la hotărâri definitive judecate în recurs, iar în cauza

pendinte avem de a face cu o hotărâre pronunțată în fond.

Prin sentința penală nr.

139 din 9 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău – Secția penală cauze minori și

familie a respins, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare

formulată de petenta Z.A. împotriva sentinței penale nr. 96 din 9 august 2012 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei

decizii penale, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea Z.A.

Recursul este

inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport de disp. art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs

hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Întrucât sentința

penală nr. 139 din 9 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău –

Secția penală, caue minori și familie este definitivă, recursul contestatoarei Z.A.,

împotriva acestei hotărâri, urmează să fie respins, ca inadmisibil, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea Z.A. împotriva sentinței

penale nr. 139 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel Bacău – Secția Penală,

Cauze Minori și Familie.

Obligă

recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

01

martie 2013

.