ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3578/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3578/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 21 septembrie 2018
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CISNĂDIE-PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI CISNĂDIE să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 430.526,24 RON, reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă pentru veniturile nerealizate din cauza neaplicării tarifelor prevăzute în strategia de tarifare din Contractul de delegare nr. 9 din 15 mai 2009, și la plata cheltuielilor de judecată de 8416,26 RON, reprezentând c/val taxă de timbru și 5 RON timbru judiciar
Prin sentința civilă nr. 891/2016/C pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Sibiu în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CISNĂDIE prin Primar și Consiliul Local al Orașului Cisnădie, ca neîntemeiată.
Reclamanta S.C. A. S.A. a declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2016 prin care s-a respins cererea de recuzare a expertului B. și împotriva sentinței civile nr. 891 din 24 octombrie 2016 pronunțate de către Tribunalul Sibiu, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, aducându-le critici de nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 396 din 27 septembrie 2017 Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. Sibiu și, în consecință:
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Sibiu în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CISNĂDIE prin Primar și Consiliul Local Cisnădie, și a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 395.987,01 RON reprezentând beneficiu nerealizat, precum și suma de 10.675,87 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
A menținut în rest sentința apelată.
A obligat pe intimații-pârâți să plătească apelantei-reclamante suma de 4040,44 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
A respins apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. Sibiu împotriva încheierii din 30 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2013.
Recurenții-pârâți ORAȘUL CISNĂDIE și CONSILIUL LOCAL CISNĂDIE au declarat recurs împotriva deciziei nr. 396 din 27 septembrie 2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.
Recurenții-pârâți solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, subsumându-și criticile motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este inadmisibil având în vedere că pricina privește o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1000 000 RON, respectiv 430.526,24 RON, reprezentând contravaloare facturi.
Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.
Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de munca și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
În cauză valoarea pretențiilor contestate este de 430.526,24 RON, reprezentând contravaloare facturi.
Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că în cauză este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.
Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.
Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.
Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.
De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."
Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 26 iunie 2013, așadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.
În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.
În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.
Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.
Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți ORAȘUL CISNĂDIE PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL CISNĂDIE împotriva deciziei nr. 396 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.