ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3452/2018

Ședința publică din data de 20 septembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 20.09.2012 pe rolul Judecătoriei Buftea, secția Civilă, sub nr. x/2012*, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A. București- prin mandatar S.C. C. S.R.L. București, contestație la executare împotriva începerii executării silite imobiliare asupra imobilului situat în jud. Ilfov, compus din teren în suprafață de 1.740,17 m.p. cu construcții, executare silită care i-a fost comunicată spre știință de către B.E.J. "D.", în dosarul de executare silită nr. x/2012 E; a pretins și obligarea intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata B. S.A. București a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, la data de 21.12.2012, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, și ieșirea din indiviziune a soților Tudorache cu privire la bunul imobil compus din teren în suprafață de 1.740,17 mp, situat în Voluntari nr. 76bis, sat Pipera, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov și atribuirea imobilului către intimatul E..

Prin încheierea pronunțată la termenul din 27.12.2012, instanța a dispus citarea debitorului E., în calitate de intimat.

În ședința publică din 24.04.2013, S.C. F. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat să se constate dreptul său asupra tuturor lucrărilor de investiție (mobile și imobile) pe care le-a efectuat la imobilul situat în Voluntari nr. 76bis, sat Pipera, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov; să se instituie un drept de retenție asupra imobilului, în favoarea intervenientului; să se constate existența unui privilegiu imobiliar special al intervenientului asupra imobilului debitorului, cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea pronunțată la 15.05.2013.

Prin sentința civilă nr. 2278, pronunțată la data de 01 aprilie 2016, Judecătoria Buftea a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.A. București și E., și cu intervenientul S.C. F. S.R.L. Voluntari; a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul nr. x al B.E.J. D.; a admis cererea reconvențională; a atribuit integral contestatoarei imobilul situat în jud. Ilfov, identificat prin expertiza topografică efectuată în cauză; a obligat contestatoarea a achita intimatului E. suma de 2.457.776 RON, cu titlu de sultă; s-a constatat că ipoteca constituită de către intimatul E. asupra imobilului partajat, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/31.07.2008 de B.N.P. G., se strămută de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii, asupra sultei primită de intimat; a admis cererea de intervenție principală și a fost obligat intimatul E. a achita intervenientului suma de 1.024.819 RON, reprezentând valoarea lucrărilor efectuate la imobil; s-a dispus obligarea intimatului E. a achita intervenientului suma de 11.504 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, B. S.A. București a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Ilfov, secția Civilă, prin decizia nr. 2439/A, pronunțată la data de 29 iunie 2017, în dosarul nr. x/2012, a respins apelul formulat de B. S.A. București, în contradictoriu cu intimații E., A. și intervenienta S.C. F. S.R.L. Voluntari, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, B. S.A. BUCUREȘTI a declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 19.03.2018.

La data de 14.05.2018 tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 21.05.2018.

Dintru început, se cuvine a preciza că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, în speță sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865, întrucât procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010. Astfel, legea nouă de procedură a intrat în vigoare la 15.02.2013 (art. 82 din Legea nr. 76/2012), iar executarea silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2012 E al B.E.J. "D." a fost declanșată în anul 2012.

Legea aplicabilă în materie procesual civilă, în speță, se determină în funcție de data începerii executării silite, conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân suspuse acelei legi".

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, excepție asupra căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) și alin. (3), rap. la art. 3 pct. 3 și art. 4 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în apel, într-o contestație la executare.

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, "Curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.".

Prevederile legale anterior menționate consacră exclusivitatea de competență a curților de apel în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel și a hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale.

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Într-o atare situație, se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 1- 4 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 1, 2, 3, și 4 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Totodată, conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

În speță, necompetența materială a instanței supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus și, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 299 alin. (2) cu art. 4 pct. 1 C. proc. civ., așa încât, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Ilfov, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. de la 1865.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta B. S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 2439/A din 29 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2018.