ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 337/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1 din 4 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții A. și B..

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel.

Pe parcursul soluționării apelului, la termenul din 28 septembrie 2016, apelanții-reclamanți au depus o cerere de suspendare facultativă a judecății cauzei până la soluționarea cauzei C-186/16 aflată pe rolul CJUE, dosar constituit în urma sesizării făcute de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, precum și suspendarea judecății în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea dosarului ce urmează a fi înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță sesizată de Tribunalul Dolj cu dezlegarea unor probleme de drept.

Prin încheierea pronunțată la data de 28 septembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., privind pe apelanții-reclamanți A. ȘI B., împotriva sentinței civile nr. 1 din 04.01.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. subrogată în drepturile S.C. D. S.A., până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea soluționării apelului declarat de reclamanți.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta S.C. C. S.A. susține, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 413 C. proc. civ.

Acest caz de suspendare facultativă a judecății, susține recurenta, are în vedere existența unor chestiuni prejudiciale, a căror soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei. Cu alte cuvinte, cererea a cărei suspendare se solicită trebuie să se afle într-un raport de interdependență cu o altă cerere, al cărei drept dedus judecății va influența în mod hotărâtor soluționarea cauzei celei dintâi. Pentru că acest caz de suspendare facultativă să poată opera este necesar ca problema a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de desfășurare, adică să existe o judecată pendinte.

Recurenta apreciază că în cauză nu este îndeplinită cerința textului de lege în baza căruia a fost suspendată soluționarea apelului, în contextul în care CJUE nu va statua asupra niciunui drept, ci va emite o decizie preliminară interpretativă.

Având în vedere că soluția dată de către CJUE nu este în strânsă legătură cu cauza dedusă judecății, precum și împrejurarea că în cadrul dosarului în care a fost admisă cererea sunt alte părți ce nu au legătură cu prezenta cauză, clauzele contractuale fiind diferite, precum și că această instanță nu va constata existența sau inexistența unui drept, recurenta-pârâtă consideră că, în mod greșit, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți A. ȘI B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 14 februarie 2018, cu citarea părților.

La 18 decembrie 2017, intimații-reclamanți au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepția lipsei de interes a recursului declarat, dată fiind încetarea motivului de suspendare a cauzei, arătând că la 20 septembrie 2017 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimații-reclamanți A. ȘI B., urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanții-reclamanți A. ȘI B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16, în raport de care a fost suspendată judecata apelului.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16, de la acest moment cauza de suspendare a încetat, existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta-pârâtă C. S.A. nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă a rămas fără interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimații-reclamanți și, pe cale de consecință, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâta C. S.A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2018.