Decizia nr. 2769/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 292/2017 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.09.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției și Tribunalul Dolj, suspendarea executării Deciziei nr. 121/DJ/1.09.2016 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, până la pronunțarea hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 292 din 3 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți, ca nefondată.

Cererea de recurs formulată Împotriva sentinței civile nr. 292 din 3 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și schimbarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a Deciziei nr. 121/DJ/1.09.2016 până la pronunțarea instanței de fond.

Apărările formulate în cauză 4.1 Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 4.2 Intimatul-pârât Tribunalul Dolj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. 4.3 Intimata-pârâtă Curtea de Apel Craiova a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul dosarului nr. x s-a verificat de către magistratul raportor îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ., republicat, apreciindu-se că recursul de față nu este admisibil, fiind formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege în acest sens. Prin încheierea din data de 10 mai 2018, pronunțată în Camera de Consiliu, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursurilor. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul de față este tardiv formulat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare." Prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a apreciat că recursul este tardiv formulat, și în consecință, nu este admisibil în principiu. În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestora la data de 28.03.2017, iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 10.04.2017, conform ștampilei de primire aplicate pe cererea de recurs, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 03 aprilie 2017, o zi lucrătoare (joi), recursul fiind declarat și motivat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenții-reclamanți la data de 03.04.2017. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenții-reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I. împotriva sentinței civile nr. 292 din 3 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.