ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2897/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 69 din 22 februarie 2017 a Tribunalului Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu.

Prin încheierea din ședința publică din data de 11 ianuarie 2018, instanța, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului până la soluționarea Dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A reținut Curtea că, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se află Dosarul nr. x/2017, având ca obiect "Interpretarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu privire la faptul dacă, la încetarea raporturilor de serviciu/trecerea în rezervă/retragere, polițiștii/militarii beneficiază de ajutoarele prevăzute de aceste prevederi în situația în care legiuitorul, prin acte normative, care reglementează salarizarea în sectorul bugetar a stipulat că aceste prevederi se aplică, respectiv aceste ajutoare nu se acordă".

Astfel, având în vedere că obiectul cauzei vizează acordarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, instanța a constatat incidența art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 483 și urm. C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

A arătat recurentul că, prin Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Curții de Apel Craiova. Astfel, hotărârea instanței supreme nu are relevanță în cauză, impunându-se repunerea dosarului pe rol în vederea continuării soluționării.

Sesizată, la data de 23.05.2018, cu soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, apreciind că nu se impune parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentului dosar, este întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Anexa VII, Cap. II din Legea-cadru nr. 284/2010.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost învestit cu sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"Interpretarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII din Legea nr. 284/2010 cu privire la faptul dacă, la încetarea raporturilor de serviciu/trecerea în rezervă/retragere, polițiștii/militarii beneficiază de ajutoarele prevăzute de aceste prevederi în situația în care legiuitorul, prin acte normative care reglementează salarizarea în sectorul bugetar, a stipulat că aceste prevederi nu se aplică, respectiv aceste ajutoare nu se acordă."

Textul legal incident, art. 520 alin. (4) C. proc. civ., permite judecătorului, când pe rolul instanțelor judecătorești se află cauze similare, să dispună suspendarea judecății până la soluționarea sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, în cauză, Curtea de Apel București, în raport cu obiectul sesizării Înaltei Curți și cu temeiul de drept al acțiunii, a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale menționate și a dispus suspendarea judecății.

Aspectul că, între timp, a fost soluționată sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, și că nu mai subzistă motivele suspendării judecății, nu poate fi analizat în acest cadru procesual, ci în contextul unei eventuale cereri de repunere a cauzei pe rol.

Față de aceste considerente, nefiind întemeiate susținerile recurentului-reclamant, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2018.