ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3010/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, au solicitat:

- recunoașterea calității de creditori față de pârât și acordarea ajutoarelor cuvenite reclamanților la pensionare conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII, Cap. 2, secțiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

- obligarea pârâților la calcularea și plata către fiecare reclamant a sumelor de bani cuvenite, în principal conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII, Cap. 2, secțiunea a III-a a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în subsidiar, având în vedere prevederile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017, raportat la art. 10 din O.U.G. nr. 99/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal bugetare.

Totodată, reclamanții solicită ca drepturile bănești, stabilite conform art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 284/2010, să fie acordate după încetarea efectelor acestui act normativ și a perioadei de suspendare a exercițiului acestui drept, la salariul funcției de bază din ultima lună de activitate, urmând a fi achitate și dobânzile penalizatoare aferente.

2.1. Prin Încheierea nr. 3025/CA din 20 octombrie 2017, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a trimis dosarul spre soluționare secției I civilă, din cadrul aceluiași tribunal, complet specializat în litigii de muncă.

În motivarea soluției astfel dispusă, Tribunalul Bihor a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită plata ajutorului la care sunt îndreptățiți ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin pensionare, în calitate de polițiști/funcționari publici cu statut special în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, conform art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII, Cap. 2, Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților, pretențiile solicitate au natura juridică a unui ajutor social, iar nu drepturi salariale cuvenite unor funcționari publici în activitate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci prevederile art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care competența de soluționare aparține jurisdicției asigurărilor sociale din cadrul secției I civile, a Tribunalului Bihor.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub nr. x/2017*.

Prin Sentința civilă nr. 29/LM din 30 ianuarie 2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția I civilă.

Argumentând soluția astfel dispusă, Tribunalul Bihor a reținut că, potrivit art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a litigiului aparține jurisdicției asigurărilor sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamantului. Având în vedere că reclamanții au domiciliul în localitatea Arad sau în localitatea Curtici, aflate în raza teritorială a Tribunalului Arad, competența teritorială de soluționare a cauzei revine acestui tribunal.

2.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale - complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 21 februarie 2018.

Prin încheierea din 21 martie 2018, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență funcțională a completului specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și a dispus transpunerea cauzei la completele specializate de litigii cu funcționari publici din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut incidența în cauză a Deciziei nr. 5/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, sunt de competența în primă instanță a secțiilor/completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcționar public a reclamanților, a secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ.

2.4. Prin Sentința civilă nr. 333 din 27 aprilie 2018, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Motivând soluția astfel dispusă, instanța de judecată a reținut că, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 5/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, competența de soluționare a cauzei revine secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ, raportat la calitatea de funcționar public a reclamanților, fiind incidente și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cum, în cazul de față, reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, care are sediul în localitatea Oradea, județul Bihor, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, această din urmă instanță este competentă să judece prezentul litigiu.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanții, având calitatea de polițiști în rezervă, foști angajați în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, au învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni ce vizează acordarea ajutoarelor cuvenite la pensionare, conform art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

Conform expunerii cronologice de la pct. 2 din prezenta decizie, cauza a suferit o serie de declinări de competență succesive, sub aspect funcțional și teritorial, datorate opiniilor diferite exprimate de secțiile/completele specializate din cadrul Tribunalului Bihor și ale Tribunalului Arad, cu privire la calificarea naturii juridice a litigiului, ca reprezentând un conflict de muncă ori un litigiu de drept administrativ.

Prin Decizia nr. 5/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că:

"Litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competența în primă instanță a secțiilor/completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, respectiv, raportat la calitatea de funcționar public a reclamanților, a secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ".

În motivarea acestei Decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:

"(...) ajutorul acordat la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu nu este un drept de asigurări sociale, ci este un drept asociat prestării unei anumite activități în temeiul unui raport de muncă sau de serviciu.

Natura juridică a acestui ajutor este interpretată a fi aceea a unui drept de natură salarială sau asimilat acestuia, deoarece derivă dintr-un raport de muncă sau de serviciu, care a încetat.

În acest cadru, în raport cu calitatea avută de solicitant, aceea de salariat sau de funcționar public, judecarea litigiilor intră în competența secțiilor/completurilor specializate în litigii de muncă sau a secțiilor/completurilor de contencios administrativ.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

(...)

Față de cele expuse mai sus rezultă că instanțele care au soluționat litigiile în considerarea raportului de serviciu în care s-au aflat părțile, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, au procedat corect."

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 5/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul stabilirii naturii litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, având în vedere calitatea reclamanților de funcționari publici cu statul special, care s-au aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul, precum și obiectul acțiunii, respectiv acordarea ajutoarelor salariale la pensionare (trecerea în rezervă), conform art. 20 alin. (1) din Cap. 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.

Așadar, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, alegerea instanței de judecată aparținând exclusiv reclamantului.

Cum în speță, reclamanții au înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtului (localitatea Oradea, județul Bihor), competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține acestui tribunal.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., și pe pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2018.

Procesat de GGC - CL