ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1583 din 14 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâta S.C. C..

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel.

Pe parcursul soluționării apelului, la termenul din 13 octombrie 2016, apelanții-reclamanți au depus o cerere de suspendare facultativă a judecății cauzei până la soluționarea cauzei C-186/16 aflată pe rolul CJUE, dosar constituit în urma sesizării făcute de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, precum și până la soluționarea dosarului ce urmează a fi înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță sesizată de Tribunalul Dolj cu dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea pronunțată la data de 13 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis cererea de suspendare a judecării apelului formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 Noul C. proc. civ. de apelanții reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1583/14.03.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. C. S.A.; în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Împotriva încheierii de suspendare din data de 13 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința continuării judecării apelului.

În argumentarea cererii de recurs, pârâta S.C. C. S.A. susține, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 413 C. proc. civ.

În opinia recurentei, nu există la dosarul cauzei vreo dovadă că aceasta ar depinde în mod direct și nemijlocit de existența ori inexistența vreunui drept ce face obiectul judecății în cauza aflată pe rolul Curții de Apel Oradea, cu atât mai puțin pe rolul CJUE, care, de altfel, nu decide asupra drepturilor sau obligațiilor concrete ale părților unui litigiu național, în acele cauze fiind vorba de alte părți, iar obiectul poate fi de asemenea diferit, în lipsa vreunei probe care să ateste identitatea sau similaritatea cu prezenta cauză.

Condițiile aplicării suspendării solicitate, apreciază recurenta, nu sunt întrunite în drept, dar nici în fapt.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 14 februarie 2018, cu citarea părților.

La 18 decembrie 2017, intimații-reclamanți au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepția lipsei de interes a recursului declarat, dată fiind încetarea motivului de suspendare a cauzei, arătând că la 20 septembrie 2017 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16.

Înalta Curte Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimații-reclamanți A. și B., urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin încheierea recurată s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., până la soluționarea de către CJUE a cauzei C-186/16.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 20 septembrie 2017, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16, în raport de care a fost suspendată judecata apelului.

Prin urmare, efectele încheierii atacate s-au produs până la data de 20 septembrie 2017, când Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la cauza C-186/16, de la acest moment cauza de suspendare a încetat, existând posibilitatea ca judecata apelului să poată continua.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta-pârâtă C. S.A. nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, poate fi atins printr-o cerere de repunere pe rol.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurenta-pârâtă a rămas fără interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimații-reclamanți și, pe cale de consecință, va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva încheierii din 13 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2018.