ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 24 iulie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților S.C. B. S.R.L., C. și D. la plata onorariului de succes în cuantum de 1.215.000 RON, conform art. 4.2 din contractul de consultanță din 8 ianuarie 2008, încheiat între reclamant și S.C. E. S.R.L., societate absorbită de pârâta S.C. B. S.R.L. și a sumei de 259.554 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la 19 iulie 2012 și în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 977, art. 1020, art. 1021, art. 1073 C. civ. din 1864, dispozițiile Codului comercial, precum și pe cele ale art. 112 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 25 februarie 2013, pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâților C., D. și F., prin care a solicitat ca, în situația în care va fi admisă cererea de chemare în judecată formulată împotriva sa, să se dispună obligarea chemaților în garanție la plata în solidar a sumelor acordate reclamantului.

Prin întâmpinarea depusă la 1 martie 2013, pârâții C. și D. au invocat excepția necompetenței funcționale a secției a III-a civile a Tribunalului București, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Pârâții C. și D. au depus precizare la întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea din 4 martie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a înaintat dosarul spre soluționare secției a VI-a civile a Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 25 martie 2013, sub nr. x/2013.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 33.471,67 RON, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate în Dosarul nr. x/2012, judecarea acestei cereri fiind disjunsă prin încheierea din 13 septembrie 2013.

În ședința publică din 19 aprilie 2013, reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor în ceea ce privește cel de-a doilea capăt de cerere în sensul obligării pârâților la plata sumei de 198.593 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la 19 iulie 2012 și în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Prin Sentința civilă nr. 967 din 4 martie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L.; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C. și D.; a obligat pârâții C. și D. la plata către reclamant a sumei de 1.215.000 RON, cu titlu de onorariu de succes, conform contractului din 8 ianuarie 2008; a obligat pârâții C. și D. la plata dobânzii legale aferente debitului principal de 1.215.000 RON, în cuantum de 198.593 RON, reprezentând dobânda legală calculată de la 8 iunie 2010 până la 19 iulie 2012 și în continuare până la achitarea integrală a debitului; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție F.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu chemații în garanție F., C. și D., ca rămasă fără obiect; a obligat pârâții C. și D. la plata către reclamant a sumei de 18.761,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. și obligarea acesteia și a pârâților C. și D. la plata în solidar a onorariului de succes.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel și pârâții C. și D., prin care au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție F. ca lipsită de obiect, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și chemata în garanție F., prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate în sensul, fie al respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de F., ca lipsită de obiect, fie al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1113/A din 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., C. și D. și chemata în garanție F.; a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții C. și D., în contradictoriu cu reclamantul A., pârâta S.C. B. S.R.L. și chemata în garanție F.; a respins ca nefondat apelul declarat de chemata în garanție F., în contradictoriu cu reclamantul A. și pârâții S.C. B. S.R.L., C. și D.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. și D., prin care au solicitat admiterea recursului și: în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către una dintre secțiile civile nespecializate ale primei instanțe; într-un prim subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței apel; într-un al doilea subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 pct. 3, pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 16 iunie 2015, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielile de judecată.

Recurenții-pârâți C. și D. au depus cererea de suspendare a judecății recursului până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin încheierea din 20 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis cererea formulată de recurenții-pârâți C. și D. și a suspendat judecata recursului până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea depusă la 29 ianuarie 2018, recurenta-pârâtă C. a solicitat reluarea judecății recursului.

De asemenea, prin notele scrise transmise, prin e-mail, la 26 februarie 2018, intimatul-reclamant A. a solicitat repunerea cauzei pe rol și să se ia act de renunțarea sa la dreptul dedus judecății, atașând tranzacția înregistrată sub nr. x din 26 octombrie 2017, încheiată între A. și C. și G.

La termenul de judecată din 27 februarie 2018, apărătorul recurentei-pârâte C. a depus la dosar declarația intimatului-reclamant A. de renunțare la dreptul dedus judecății în prezenta cauză, autentificată prin Încheierea nr. 1033 din 26 octombrie 2017, de către Biroul Individual Notarial H.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 247 raportat la art. 316 C. proc. civ., declarația intimatului-reclamant A. privind renunțarea la însuși dreptul dedus judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 247 alin. (1) C. proc. civ., "în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor", iar conform art. 247 alin. (2) din același act normativ, "renunțarea la drept se poate face și fără învoirea celeilalte părți, atât în primă instanță, cât și în apel".

Renunțarea la dreptul dedus judecății este un element component al principiului disponibilității în procesul civil și constă în prerogativa reclamantului de a pune capăt litigiului prin renunțarea la dreptul său subiectiv.

Deși art. 247 alin. (2) C. proc. civ. se referă numai la renunțarea făcută în fața primei instanțe și a instanței de apel, reclamantul poate renunța la dreptul dedus judecății, fără acordul pârâtului și în fața instanței de recurs întrucât, indiferent de momentul la care intervine renunțarea la drept, partea adversă nu va mai putea fi chemată în judecată pentru valorificarea aceluiași drept.

În sprijinul acestei concluzii pot fi evocate și prevederile art. 316 C. proc. civ., conform cărora, "dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsură în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".

Cu privire la modurile în care se poate realiza renunțarea la drept, art. 247 alin. (3) C. proc. civ. prevede că renunțarea la drept se poate face în ședință publică sau prin înscris autentic.

De asemenea, art. 247 alin. (5) C. proc. civ. prevede că, în cazul în care renunțarea la drept este făcută în fața instanței de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în tot sau în parte, în măsura renunțării. Pentru identitate de rațiune, soluția este aceeași și în cazul în care renunțarea la drept se face în fața instanței de recurs.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că prin declarația autentificată sub nr. x din 26 octombrie 2017, de către Biroul Individual Notarial H., intimatul-reclamant A. a precizat că renunță la însuși dreptul dedus judecății în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2013, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și că este de acordat ca instanța să ia act de voința sa și să pronunțe o hotărâre, conform art. 247 coroborat cu art. 316 C. proc. civ.

Dat fiind că acțiunea introductivă are ca obiect valorificarea unui drept de creanță rezultă că intimatul-reclamant poate dispune de acest drept, inclusiv sub forma renunțării.

De asemenea, instanța supremă constată că este îndeplinită și cerința de formă impusă de dispozițiile art. 247 alin. (3) C. proc. civ., întrucât renunțarea la dreptul dedus judecății s-a realizat prin înscrisul autentic reprezentat de declarația autentificată sub nr. x din 26 octombrie 2017, de către Biroul Individual Notarial H.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2), art. 247 C. proc. civ. raportat la art. 316 din același act normativ, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. (în prezent decedat) și continuat de recurentele C. și G. împotriva Deciziei nr. 1113/A din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, și va modifica în parte decizia atacată în sensul că: va admite apelul declarat de apelanții-pârâți C. și D. (în prezent decedat) împotriva Sentinței civile nr. 967 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; va anula în parte sentința apelată și în consecință va respinge în fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.; va menține restul dispozițiilor din decizia și sentința atacate privitoare la: anularea ca netimbrat a apelului declarat de apelantul-reclamant A.; respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelanta-chemată în garanție F.; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L.; respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție F.; respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. (în prezent decedat) și continuat de recurentele C. și G. împotriva Deciziei nr. 1113/A din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Modifică în parte decizia atacată în sensul că:

Admite apelul declarat de apelanții-pârâți C. și D. (în prezent decedat) împotriva Sentinței civile nr. 967 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Anulează în parte sentința apelată și în consecință respinge în fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A.

Menține restul dispozițiilor din decizia și sentința atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2018.

Procesat de GGC -NN