ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 05.01.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 512.074,89 RON reprezentând garanția de bună execuție reținută de la societatea C. S.R.L., radiată din evidențele registrului comerțului, garanție care revine reclamantului ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanță din 06.03.2017 cu numita D., asociatul unic al societății C. S.R.L. și care a fost evidențiată cu titlu de garanție de bună execuție în actele contabile ale societății C. S.R.L. la momentul intrării acesteia în procedura insolvenței; a sumei de 164.884,43 RON reprezentând garanția de bună execuție cuvenită societății D. în calitate de asociat unic al societății C. S.R.L. dobândită de reclamant printr-o cesiune de creanță și reprezentând garanția de bună-execuție aferentă sumei de 1.879.682,48 RON achitată de pârâtă către C. S.R.L. în data de 06.08.2012; a dobânzii legale, în cuantum de 6% pe an, asupra debitului de bază pretins, de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și până la data achitării integrale a debitelor; cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, art. 54, art. 133 lit. b) din Legea nr. 85/2006, art. 7, art. 31 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 273/1994, art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Prin Sentința civilă nr. 2807/27.09.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției, a respins cererea principală formulată de reclamantul A., a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis excepția netimbrării apelului principal formulat de A., a anulat apelul principal formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 2807/27.09.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu B. S.R.L., ca netimbrat și a respins apelul incident formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., ca rămas fără efect.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că măsura anulării apelului principal ca netimbrat a fost luată ca urmare a faptului că până la termenul stabilit de instanță apelantul A. nu a depus la dosar dovada îndeplinirii mandatului de către Poșta Română.

Instanța a mai reținut incidența art. 1488 C. civ. conform căruia debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate.

Împotriva Deciziei civile nr. 464A din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În temeiul acestor motive de casare, recurentul-reclamant arată că motivarea instanței de apel este insuficientă și confuză prin reținerea eronată a unor motive străine de natura cauzei.

Astfel, recurentul susține că s-a conformat întocmai adresei stabilite de instanță și comunicată la 25.02.2019, sens în care s-a adresat Poștei Române prin cererea depusă la Oficiul Poștal nr. 1 Târgu Mureș la data de 06.03.2019, depunând toate diligențele necesare în vederea obținerii dovezii privind achitarea taxei de timbru. Mai arată că s-a adresat Poștei Române la data de 06.03.2019 și nicidecum după cele 3 luni la care instanța face referire.

O altă critică este reprezentată de reținerea prezumției relei-credințe a recurentului argumentată pe faptul că, deși acesta a comunicat instanței dovada mandatului poștal și adresele înaintate Poștei Române și Primăriei Sectorului 4, instanța a reținut că prin plata cu mandat poștal nu se realizează o remitere imediată și definitivă a sumei de bani datorate în contul beneficiarului, în sensul că expeditorul poate dispune retragerea mandatului din circuitul poștal ulterior înregistrării, înainte de achitarea către expeditor.

Procedând în acest fel, instanța a prezumat reaua-credință a recurentului, în sensul că ar fi putut proceda la retragerea mandatului din circuitul poștal, în vederea eludării dispozițiilor legale privind plata taxelor judiciare de timbru.

Având în vedere că a comunicat în termen dovada adreselor transmise către Poșta Română și Primăria Sectorului 4, apreciază recurentul că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1488 alin. (1) și art. 1500 C. civ., în sensul că reclamantul nu avea posibilitatea de a face în mod direct dovada virării debitului de către Poșta Română în contul Primăriei Sectorului 4, neavând posibilitatea de a solicita extras de cont, ci doar indirect prin confirmarea efectuată operațiunii de instituțiile menționate.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se reproșează instanței de apel că hotărârea se întemeiază pe o prezumție de rea-credință a instanței de apel, instanța nesocotind cele menționate expres de art. 425 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 19 septembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar la data de 12 decembrie 2019 a fost respinsă excepția nulității recursului. Totodată, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen pentru soluționarea recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată se impune casarea deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru considerente următoarele:

Prin decizia atacată instanța de apel a anulat ca netimbrat apelul principal declarat de A. reținând, în esență, faptul că acesta nu a depus la dosar, în termenul stabilit de instanță, dovada îndeplinirii mandatului poștal, respectiv dovada executării mandatului.

Recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 488 pct. 5 arătând că instanța a soluționat excepția de netimbrare a apelului reținând în mod nefondat o prezumție de rea credință a acestuia cu privire la posibilitatea retragerii mandatului din circuitul poștal, procedând astfel la o eludare a dispozițiilor legale.

Critica este fondată.

Conform art. 488 pct. 5 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Normele care reglementează achitarea taxei judiciare de timbru sunt norme de procedură având în vedere că acestea vizează aspectele de formă ale cererii cu care este învestită instanța, astfel că încălcarea acestora intră sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la aspectul achitării taxei de timbru, Înalta Curte reține că recurentul a depus la dosarul instanței de apel, fila x, chitanța originală de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 50 RON aferentă Facturii nr. x/18.01.2019 emisă de Poșta Română.

Urmare dispoziției instanței de apel de a depune la dosar dovada executării mandatului poștal, respectiv dovada că suma reprezentând taxa de timbru a fost virată în contul Primăriei Sector 4, recurentul a făcut demersurile necesare, la dosar fiind depusă adresa nr. I-B 103/11.03.2019 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe, Sector 4 București care atestă cele solicitate de instanță.

Având în vedere că recurentul a făcut dovada îndeplinirii mandatului de către Posta Română decizia atacată este greșită, motiv pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 464 A din 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 464 A din 13 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.

GGC - NN