ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1357/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 673/F din 03 august 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public. A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul B.M.B. din infracțiunile prev. de art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., art. 260 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., art. 259 alin. (2) C. pen. și art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.M.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (fapta din data de 06 ianuarie 2005). În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata M.M.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (fapte din datele de 11 octombrie 2007, 17 martie 2008, 18 martie 2008 și 17 aprilie 2008). În baza art. 65 alin. (1) C. pen.

i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpata M.M.I. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatei M.M.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 17 aprilie 2008 la data de 12 mai 2008. 2. În baza art. 259 alin. (1), cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă (fapta din data de 06 ianuarie 2005). În baza art. 259 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă (fapta din data de 11 ianuarie 2005). În baza art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 260 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.B. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul B.M.B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 346 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B.M.B. la plata sumei de 100.000 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale, în favoarea părții civile M.M.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a cantităților de 13,75 grame heroină și 153,72 grame heroină, depuse la camera de corpuri delicate, cu dovada seria D, din 21 aprilie 2008. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpata M.M.I. a sumelor de 90 lei, 100 lei și 100 lei, reprezentând sumele obținute de inculpată la datele de 11 octombrie 2007, 17 martie 2008 și 18 martie 2008. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata M.M.I.

a sumei de 300 lei, depusă la CEC Bank cu recipisa de consemnare din data de 28 ianuarie 2005. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 229/D/P/2009 din 26 aprilie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților M.M.I., pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. și B.M.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., art. 260 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în data de 11 ianuarie 2005 inculpata M.M.I. i-a vândut inculpatului B.M.B. cinci doze conținând 0,19 gr. heroină, iar în perioada oct.2007 - martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut colaboratorului cu nume de cod „A.A." cantitatea totală de 0,35 gr. heroină, iar la data de 17 aprilie 2008, cu ocazia percheziției domiciliare, s-a găsit în locuința sa cantitatea de 167,73 grame heroină destinată comercializării. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, și anume: denunțul și declarațiile inculpatului B.M.B., proces-verbal de realizare a acțiunii flagrante din 11 aprilie 2005, raport de constatare tehnico-științifică din 11 ianuarie 2005, declarațiile numiților M.Ș.

și Z.C., proces-verbal de investigații, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de investigație, rapoarte investigator sub acoperire, proces-verbal de transcriere a declarațiilor colaboratorului, rapoarte de constatare tehnico-științifică din 15 octombrie 2007, din 19 martie 2008 și din 17 aprilie 2008, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarații martor Z.E. și declarații inculpați. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpata M.M.I. și inculpatul B.M.B., care au recunoscut săvârșirea faptelor, iar pe tot parcursul urmăririi penale au avut o atitudine sinceră și au colaborat cu organele de urmărire penală, declarații consemnate și atașate la dosar, solicitând să le fie aplicată procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 402/A din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel București - Secția a II a Penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții M.M.I. și M.M. În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelantul inculpat B.M.B. împotriva sentinței penale nr. 673 din 03 august 2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală. A desființat în parte sentința apelată și rejudecând în fond: A micșorat daunele morale acordate părții civile M.M. la 30.000 euro echivalent în Iei la data plății. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpata M.M.I.

pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind pedeapsa aplicată prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale. În acest sens, a arătat că a lucrat și lucrează și în prezent, este mama a 4 copii minori, fiind singurul sprijin material și moral al acestora, se află la prima abatere și este fără antecedente penale. În raport de argumentele expuse a solicitat admiterea recursului casarea deciziei atacate și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată în raport cu motivul de recurs invocat de recurenta inculpată M.M.I.

- motiv prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică. În această ordine de idei se constată că pedeapsa la care a fost condamnată inculpata este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de aceasta, a gravității faptelor imputate și a posibilității reiterării comportamentului infracțional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatei și conduita adoptată pe parcursul procesului penal. Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante aplicate s-au avut în vedere în egală măsură criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum și noile limite de pedeapsă stabilite de lege în procedura prevăzută de aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., precum și circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen. Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, recrudescența lor, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și impactul acestora asupra membrilor societății, așa încât pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de fond și menținută de cea de prim control judiciar fost judicios individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia și nici schimbarea modalității de executare.

Pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ. Așa fiind, realizarea scopului pedepsei, care include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale, nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 402/A din data de 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală. Obligă recurenta inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.