ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 mai 2018
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din 21 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosar nr. x/2014, s-a respins cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 166/2015-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimații pârâți C. și D..
Împotriva acestei încheieri, au formulat contestație în anulare contestatorii A. și B., solicitând admiterea acesteia, anularea încheierii, pronunțarea unei noi încheieri în sensul admiterii cererii, constatarea îndeplinirii condițiilor autorității de lucru judecat privitor la obiectul cauzei, anularea sentinței civile nr. 1684/296/2014, ce încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 128/2012 din dosar nr. x/2012.
Prin decizia civilă nr. 227/2016-R din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B..
La data de 03 octombrie 2017, recurenții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 227/2016-R din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 10 octombrie 2017.
Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Oradea.
În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenții au susținut, în esență, că instanța a constatat perimată contestația în anulare deși nu este îndeplinită condiția rămânerii în nelucrare din vina acestora conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că rămânerea în nelucrare s-a datorat imposibilității de a face demersuri din motive de boală a recurentei B. pe o perioadă îndelungată începând cu data de 27.04.2016.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 23 februarie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 227/2016-R din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, constatând următoarele:
Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Art. 185 C. proc. civ. reglementează sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale. Astfel, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interes".
Termenul de recurs se calculează pe zile libere, fiind un termen de procedură legal, imperativ și absolut, nerespectarea sa ducând la sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că decizia recurată a fost pronunțată la 26 octombrie 2016 iar recursul a fost declarat la data de 03 octombrie 2017, cu depășirea termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.
În aplicarea dispozițiilor legale amintite, termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului a început să curgă la data pronunțării deciziei recurate, respectiv 26 octombrie 2016, acesta împlinindu-se la data de 01 noiembrie 2016.
Așa fiind, Înalta Curte constată că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale, astfel încât în raport de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenții-contestatori A. și B. împotriva deciziei civile nr. 227/2016-R din 26 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca tardiv formulat.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2018.