ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 973/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 973/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 9 mai 2019
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 82/21.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2007, a fost admisă acțiunea reclamanților A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. Horia, CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții QQ. și RR., împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș, astfel i-a obligat pe acești pârâți să le plătească reclamanților și intervenienților, fiecăruia separat, diferențele drepturilor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, conform O.G. nr. 10/2007.
Sumele urmau a fi reactualizate potrivit ratei inflației începând cu 01.02.2007 și până la data plății lor efective.
A fost respinsă acțiunea reclamanților și cererile intervenientelor împotriva pârâtului Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei C..
Împotriva sentinței civile contestatorii A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA., UU., JJ., L., au formulat contestație la titlu executoriu, solicitând admiterea contestației și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 82/21.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2007, în sensul de a preciza dacă indexările salariale menționate în această hotărâre au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare brută lunară.
În cauză, s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții LL. și NN., prin care s-a solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu, lămurirea înțelesului și aplicării sentinței civile nr. 82/21.10.2008 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/2007, în sensul de a se preciza dacă indexările salariate menționate în această hotărâre au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare brută lunară.
Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 8 din 12 martie 2019 a respins excepțiile de inadmisibilitate, autoritate de lucru judecat și prescripția executării, invocate de pârâți.
A admis contestația la titlu executoriu formulată de contestatorii A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA., UU., JJ., L. împotriva sentinței civile nr. 82/21.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. x/2007 și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții LL. și NN., în contradictoriu cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș.
A lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea sentinței civile nr. 82/21.10.2008 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr. x/2007, în sensul că indexările menționate în acest titlu executoriu au fost și rămân incluse în indemnizația de încadrare brută lunară.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției.
Analizând cauza în raport de excepția de necompetență materială invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Contestația la titlu a fost promovată în raport de sentința civilă nr. 82 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2007, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
Sentința menționată a fost pronunțată, în primă instanță, de către Curtea de apel în baza atribuirii de competență, dispusă prin art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare din sistemul justiției, în dosarele având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007.
Dispozițiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:
"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."
Art. II din același act normativ prevedea că:
"(1) dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."
Prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 care, printre altele, atribuiseră în competența Înaltei Curți soluționarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri.
Ulterior textele de lege declarate neconstituționale au fost abrogate prin Legea nr. 76 din 1 aprilie 2009.
Odată cu abrogarea dispozițiilor art. I și II din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competențele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță (în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competența de soluționare în primă instanță a conflictelor de muncă aparține tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența curților de apel.
Prin urmare, ca efect al controlului de constituționalitate și modificărilor legislative intervenite, și competența de soluționare a recursului în cauza dedusă judecății revine Curții de Apel, instanță care, potrivit dispozițiilor declarate este competentă să soluționeze recursurile formulate împotriva contestației la titlu. În consecință, neexistând o dispoziție legală derogatorie de la dreptul comun, în această situație, care să atragă competența materială de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, va fi admisă excepția necompetenței materiale și, în temeiul art. 158, 159 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, în contradictoriu cu intimații A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA. HORIA, UU., JJ., L., TRIBUNALUL TIMIȘ, NN. și LL. împotriva deciziei civile nr. 8 din 12 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.