ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 903/2019

Ședința publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 616 din 22.05.2017, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și, în rejudecarea procesului după casare, admiterea acțiunii și obligarea intimatelor- pârâte la plata către recurentul- reclamant a remunerațiilor lunare de 4.500 RON lunar, începând cu data de 4.11.2013 și până la data încetării mandatului său de administrator special în procedura insolvenței Societății "Drumuri și Poduri" S.A. Galați, sumă ce urmează a fi acordată cu reținere la sursă, deci, după plata impozitului și contribuțiilor datorate la bugetul de stat și fondurile speciale, potrivit legislației în vigoare la data scadenței obligației de plată; cu obligarea intimatelor- pârâte și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în toate fazele de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ., recurentul- reclamant a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, considerând că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material constând în dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, sens în care, a relevat istoricul cauzei și a invocat, în esență, următoarele:

Efectul imediat al soluției Curții de Apel este că plata remunerației pentru activitatea prestată de recurentul- reclamant trebuie să se facă din conturile Societății "Drumuri și Poduri" S.A., așa cum a hotărât Adunarea Generală a Acționarilor, în fapt, acționarul unic în societate, deși hotărârea acestuia încalcă dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, text invocat ca temei juridic în susținerea acțiunii, iar judecătorul are posibilitatea să îndepărteze de la aplicare un text ilegal dintr-un act juridic civil și să aplice normele imperative ale legii, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, ținând seama de faptul că, potrivit art. 1270 C. civ. (fostul art. 969 din vechiul C. civ.), forța obligatorie a deciziei vizând mandatul recurentului- reclamant se menține în condițiile unui contract valabil încheiat, decizia modificându-se/încetând din cauze autorizate de lege, în sensul că nu îți produce efecte juridice, parțial, în ceea ce privește plata remunerației administratorului special din fondurile Societății "Drumuri și Poduri" S.A.

Prin urmare, apreciază recurentul- reclamant că nu are relevanță în privința sa pronunțarea sau nu a unei sentințe judecătorești de constatare a nulității absolute parțiale, cât privește sursa de plată a remunerației, Decizia nr. 1 din 3.03.2014 pentru încălcarea normei imperative din cuprinsul legii.

A arătat recurentul- reclamant că decizia acționarului unic nr. 1/3.03.2014, calificată de instanța de fond și apel ca act juridic civil, cuprinde toate elementele necesare pentru ca instanța să dea efect juridic acestei hotărâri în limitele legii, conform voinței emitentului, începând cu data de 4.11.2013, întrucât constituie dovada unui acord (contract de mandat) între părți vizând administrarea societății în limitele mandatului de administrator special, devenind aplicabile dispozițiile art. 1268 alin. (3) C. civ., astfel că decizia trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul, sens în care, a invocat dispozițiile art. 1325 C. civ.

Decizia în discuție nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare, plata remunerației lunare, nu cuprinde dispoziții contrare legii cu privire la ceea ce interesează pe recurent în prezenta cauză, plata remunerației lunare:

"Decide: Remunerația lunară în cuantum de 4.500 RON/lună brut pentru administratorul special A. începând cu data numirii în această funcție, respectiv, 4.11.2013".

A susținut recurentul- reclamant că, din moment ce Consiliul Județean Galați și-a însușit hotărârea reprezentantului său, pe care a dus-o la cunoștința administratorului judiciar, având în vedere că activitatea administratorului special a fost prestată, refuzul acționarului unic de a respecta Legea nr. 85/2006 apare ca nejustificat.

Concluzionând, recurentul- reclamant a arătat că, față de această situație, și față de dispozițiile exprese ale Legii nr. 85/2006, nelegal plata remunerațiilor sale a fost refuzată, deși dreptul la remunerație este recunoscut de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, lege care se aplică cu prioritate față de dispoziția din Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Județean Galați din data de 3.03.2014, act juridic civil care își produce efecte numai în măsura în care este conform/în limitele legii, conform art. 1270 și 1325 C. civ.

Intimații- pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN GALAȚI- PRIN PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN GALAȚI și UNITATEA ADMINISTRATIV- TERITORIALĂ JUDEȚUL GALAȚI- PRIN PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN GALAȚI, cărora li s-a comunicat cererea de recurs, față de dispozițiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) și art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nefondat, și menținerea sentinței civile nr. 616/2017 pronunțate de Tribunalul Galați și a deciziei nr. 254/A/25.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel Galați, ca fiind legale și temeinice.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat urmând a fi admis, și a se dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauza dedusă judecății, reclamantul A. a învestit instanța Tribunalului Galați cu o cerere de chemare în judecată a pârâților Consiliul Județean Galați- prin Președintele Consiliului Județean Galați și Unitatea Administrativ- Teritorială Județul Galați- prin Președintele Consiliului Județean Galați, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 153.000 RON reprezentând remunerații lunare pe perioada 4.11.2013 și în continuare, până la data încetării mandatului său de administrator special în procedura insolvenței Societății "Drumuri și Poduri" S.A. Galați, pe temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006.

În esență, critica adusă de acesta deciziei instanței de apel constă în aplicarea greșită a art. 18 din Legea nr. 85/2006, întrucât, plata remunerațiilor sale a fost refuzată, deși dreptul la remunerație este recunoscut de aceste dispoziții, care se aplică cu prioritate față de dispoziția din Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Județean Galați din data de 3.03.2014.

În legătură cu această critică, Înalta Curte reține următoarele:

Instituția administratorului special a fost reglementată pentru prima dată în materia insolvenței prin Legea nr. 85/2006, care a adus ca noutate reprezentarea acționarilor/asociaților debitorului în procedură de către o persoană desemnată de aceștia, numită "administrator special" și a înlocuit Adunarea Generală a Membrilor sau Asociaților, respectiv, a acționarilor și a reprezentantului membrilor sau asociaților/acționarilor debitorului persoană juridică.

Administratorul special este, potrivit art. 3 pct. 26 din Lege, "reprezentantul desemnat de adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare."

În lumina acestor dispoziții, administratorul special, ca și participant în procedura insolvenței, nu este reprezentantul debitorului în insolvență, ci este reprezentantul asociaților/acționarilor debitorului, calitate în care, reprezintă în procedură interesele acestora și, respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului.

În acest sens, prin dispozițiile art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2006, s-a statuat că: "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului".

Înalta Curte constată că art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilește că administratorul special reprezintă interesele asociaților/acționarilor debitorului, astfel încât, asociații/acționarii nu mai participă direct la procedură, căci ei sunt reprezentați de administratorul special, pe cheltuiala acestora- plata remunerației.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reține că în mod greșit și cu încălcarea evidentă a art. 18 din Legea nr. 85/2006 instanța de apel a apreciat că izvorul obligației de plată pentru remunerația recurentului- reclamant îl constituie Decizia nr. 1/2014, coroborată cu restul înscrisurilor emise de către acționarul unic, iară nu însăși calitatea acestuia de administrator special derivată din lege, pentru activitatea prestată.

Indiferent de modalitatea desemnării sale, administratorul special este numit la momentul deschiderii procedurii insolvenței, atât în vederea apărării drepturilor și intereselor debitorului și ale asociaților, cât și pentru a asigura gradul ridicat de transparență și previzibilitate în procedura de redresare a debitorului sau de valorificare a activelor acestuia, iar pentru activitatea prestată în realizarea procedurii insolvenței acesta urmează a fi remunerat ("va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, … administrator special, care să reprezinte interesele societății … și să participe la procedură"), astfel cum prevăd imperativ și fără cale de interpretare dispozițiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, dispoziții încălcate de către instanța de apel.

În acest caz, remunerația administratorului special și obligația de plată a acesteia își au izvorul în lege, și nu în actul material prin care s-a stabilit remunerația, cum greșit reține Curtea de Apel- Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Județean Galați din data de 3.03.2014.

Atare remunerație este o cheltuială a procedurii insolvenței, și administratorul special trebuie plătit, fie din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie suportată de acționari/asociați deoarece acestora le profită activitatea administratorului special, și în acest sens este însăși dispoziția legii.

În concluzie, dreptul la remunerație fiind expres prevăzut de lege, indiferent de cât timp a trecut de la momentul deschiderii procedurii sau de la data ori modalitatea desemnării administratorului special, după caz, plata sumelor cu acest titlu este obligatorie, astfel cum prevăd dispozițiile inserate în alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 85/2006, modificată.

Prin urmare, instanța supremă apreciază că decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, încalcă prevederile legale imperative ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Pentru aceste motive, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) teza I din același act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2019.