ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 772/2019

Ședința publică din data de 4 aprilie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună, în temeiul disp. art. 7, alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, obligarea pârâtei la plata sumei de 600 Euro (echivalent în RON 2758,8 RON), cu titlu de compensație pentru întârzierea prelungită (anularea) a zborului din data de 20.09.2014, ora 14:55 pe ruta Dubai - București, în temeiul disp. art. 1349 C. civ.. raportat la disp. art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, obligarea la plata sumei de 5000 Euro, cu titlu de daune morale pentru stresul cauzat de lipsa informării pasagerilor despre drepturile lor, întârzierea de peste 34 de ore, lipsa bagajelor etc., sume actualizate la zi de la data suportării prejudiciului, la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2511/4.04.2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a respins excepția insuficienței timbrări a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A.. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 EURO cu titlu de compensație.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 EURO cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 198,2 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru calculată la valoarea pretențiilor admise prin prezenta sentință.

În temeiul disp. art. 452 C. proc. civ. s-a respins cererea reclamantului privind acordarea sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu apărător.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul cât și pârâta.

Prin decizia nr. 544/2018 din 26 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins apelurile formulate de apelantul - reclamant A. și de apelanta pârâtă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. împotriva sentinței civile nr. 2511/2018 pronunțată la data de 04.04.2018 de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2017, în litigiul cu profesioniștii având ca obiect pretenții.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și, rejudecând, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. ca neîntemeiată; obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07.02.2019.

La data de 13.02.2019, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 1.03.2019.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE TAROM S.A. împotriva deciziei nr. 544/2018 din 26 noiembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.