ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1437/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursurilor de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la 19 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., solicitând instanței de judecată ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună: în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 plata sumei de câte 600 Euro (echivalent în RON 2758,8 RON), cu titlu de compensație pentru întârzierea prelungită (anularea) a zborului din data de 20.09.2014, ora 14:55 pe ruta Dubai - București; în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ. raportat la dispozițiile art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 plata sumei de câte 5000 Euro, cu titlu de daune morale pentru stresul cauzat de lipsa informării pasagerilor despre drepturile lor, întârzierea de peste 34 de ore, lipsa bagajelor etc.; acordarea sumelor actualizate la zi de la data suportării prejudiciului la data plății efective și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2511/2018 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a respins excepția insuficienței timbrări a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 400 euro cu titlu de compensație, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 euro cu titlu de despăgubiri conform art. 3 din contractul de transport încheiat și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 464,02 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare taxă de timbru.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A.

Prin decizia nr. 37 din 11 februarie 2019, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. și apelanta pârâtă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. împotriva sentinței civile nr. 2511/2018 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A. și pârâta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 8 mai 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune și în prezenta cauză.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 37 din 11 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. împotriva deciziei nr. 37 din 11 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.