ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 672/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 26 martie 2019
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La 14 septembrie 2015 contestatorul A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București o contestație la executare, prin care, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., a solicitat anularea adresei de înființare a popririi asupra pensiei sale, primită la 8 septembrie 2015, precum și a licenței sus-menționatului executor judecătoresc. De asemenea, a solicitat obligarea executorului judecătoresc la plata sumei de 600 RON, cu titlu de despăgubiri.
La 16 octombrie 2015 contestatorul a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat restituirea sumelor de bani reținute abuziv de Casa de Pensii a Sectorului 5 București începând cu 14 septembrie 2015 și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1930 din 22 februarie 2016, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 17 martie 2016 sub același număr unic.
La 13 mai 2016, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimați, a numiților C. și D..
Prin sentința civilă nr. 5306 din 6 iulie 2016, Judecătoria Sectorului 5 București a respins ca neîntemeiată contestația la executare și l-a obligat pe contestator la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații C. și D..
Împotriva sentinței sus-menționate, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2192A/2017 din 27 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă; apelantul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 2192A/2017 din 27 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, A. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 29A din 17 ianuarie 2018, dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Împotriva acestei din urmă decizii, A. a declarat recurs, susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă plata cheltuielilor judiciare datorate. A mai arătat recurentul că în mod abuziv executorul judecătoresc a înființat poprire asupra pensiei sale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 563 C. civ.
Recursul a fost comunicat intimaților, dar aceștia nu au depus întâmpinări.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
La 6 decembrie 2018, recurentul a transmis la dosar punctul său de vedere la raport, în cuprinsul căruia a reiterat situația de fapt în cauză.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta:
Calea extraordinară de atac dedusă judecății are ca obiect decizia civilă nr. 29A din 17 ianuarie 2018, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva deciziei civile nr. 2192 A din 27 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, la rândul ei pronunțată în soluționarea apelului declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 5306 din 6 iulie 2016, dată de Judecătoria Sectorului 5 București, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare și obligării contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimați
Verificarea admisibilității căii de atac a recursului vizează atât obiectul acțiunii deduse judecății, care în speță constă în contestație la executare, cât și obiectul recursului însuși, care rezidă într-o hotărâre definitivă.
Astfel, potrivit art. 718 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4), care pot fi atacate în condițiile dreptului comun."
Cum art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) C. proc. civ. vizează împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie în cadrul contestației la executare, precum și contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit, ipoteze care nu se regăsesc în speță, față de dispozițiile art. 718 alin. (1) C. proc. civ. decizia atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Totodată, având în vedere că prin decizia atacată a fost respins ca inadmisibil un apel declarat împotriva unei decizii pronunțate la rândul său în soluționarea unui apel, se reține și incidența dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Raportat la norma precitată, se constată că decizia atacată nu se înscrie între hotărârile enumerate în cuprinsul acesteia ca fiind susceptibile de a fi cenzurate în calea de atac a recursului.
Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care statuează că între hotărârile definitive se înscriu și hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, precum și din prevederile alin. (2) al acestei norme, potrivit căruia "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."
Trebuie reamintit că, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., soluționarea inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac primează, astfel încât nu se impune examinarea altor cereri sau excepții.
De asemenea, este de reținut că legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat in terminis de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 29A din 17 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.