ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, SCAF, ulterior precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat următoarele:

1-verificarea din oficiu a legalității actelor ce grevează drepturile pensionarilor și respectarea hotărârii judecătorești,

2- restituirea sumelor reținute ilegal si abuziv de Casa sectoriala de pensii a MAI, din pensia petentului,

3- în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea in regim de urgenta a reținerilor ilegale din pensie, până la soluționarea definitivă a cauzei,

4-obligarea pârâtei Casa sectoriala de Pensii a MAI să înceteze executările silite ale titlului executoriu reprezentat de contractul de imprumut nr. x/240.2009 asa cum a dispus Instanța prin încheierea din data de 03.10.2015, -

5-sa fie obligată pârâta să emită adeverința cu toate sumele poprite si anterior acestor executări ilegale in baza aceluiași titlu executoriu,de către Corpul executorilor B. respectiv B., asa cum solicitase prin cerere, fiindu-i necesar in procesul de contestație la executare - întoarcerea popririi si față de ceilalți giranți, să fie obligată să depună toate documentele emise de cei trei executori ca si documentele emise de Casa sectoriala de Pensii a MAI către aceștia, ca si conturile care a virat si virează banii;

6-sa se constate ca Dispozițiile si încheierea de poprire emisa e C. sunt nelegale întrucât executorul judecătoresc era necompetent teritorial, aspect greșit interpretat de pârâtă la înființarea popririi asupra veniturilor sale din pensie;

7- obligarea pârâtei să sesizeze organul penal competent împotriva funcționarilor vinovați de neverificarea legalității actelor puse in executare de Executori Judecătorești sau B., necompetenți teritorial;

8- lămurirea omisiunii legii cu privire la atribuțiile terțului poprit;

9-anularea următoarelor acte: Decizia de aprobare a conducătorului instituției de admitere a Dispozițiilor Executorilor judecătorești și Decizia de distribuire sume sechestrate prin poprire emisa de Casa de pensii.

Prin sentința civilă nr. 1517 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării și a respins această cerere ca inadmisibilă.

A admis excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere având ca obiect "anulare act" și a respins aceste cereri ca inadmisibile.

A respins în rest cererea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A..

Recurentul a susținut că instanța de fond în mod eronat și ilegal și-a însușit apărarea pârâtei potrivit căreia pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne are calitatea de terț poprit, întrucât calitatea de terț poprit era dobândită dacă dispozițiile de poprire ar fi fost emise de Birourile Executorilor Judecătorești competente teritorial la locul executării.

Art. 9 al Legii nr. 188/2000 exemplifică situațiile concrete privind competența teritorială, iar în contextul cauzei, Casa de Pensii Sectorială a MAI nu are calitate de terț poprit și nu a verificat legalitatea dispozițiilor executorilor judecătorești din raza Curții de Apel Craiova necompetenți teritorial, deși avea această obligație. Prin urmare, a susținut recurentul că instanța de fond a omis să analizeze că executorii judecătorești din raza Curții de Apel Craiova nu erau competenți teritorial să execute silit prin poprire pensia la Casa Sectorială de Pensii a MAI din București, ceea ce determină admiterea suspendării actului administrativ ilegal pus în executare de instituția gestionară a pensiei reclamantului, precum și admiterea celorlalte capete de cerere, pe care în mod greșit instanța de fond le-a considerat că ar fi de competența altei instanțe, dar nu a procedat la declinarea de competență deoarece, în motivele respingerii cererii, instanța a reținut prevederi care erau străine de cauză și judecată în contencios administrativ.

În concluzie, competența de terț poprit a pârâtei excede prevederilor legale, condiția competenței teritoriale fiind de ordine publică, iar admiterea și punerea în executare a dispozițiilor ilegale, ca și depășirea de competență materială de a distribui sumele poprite, sunt lovite de nulitate absolută și prin excepția de nelegalitate de la art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că omisiunea de a se verifica competența și actele transmise spre executare de către Casa Sectorială de Pensii a MAI reprezintă un act de nerespectare a disp. art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Pentru a avea calitate de terț poprit în executările silite, era necesar să se verifice competența executorilor judecătorești din Craiova de a efectua acte de executare silită în afara competenței lor teritoriale, în mod ilegal în interiorul Curții de Apel București.

A mai susținut recurentul că soluția pronunțată în cauză se bazează pe texte din C. proc. civ. în materia executărilor silite, însă nu au relevanță în cauză atâta timp cât instanța omite esențialul. Cererile în materia executărilor silite se pot depune la executorii judecătorești de la domiciliul debitorului, respectiv, în cazul în care bunurile executate sunt în raza de competență a altei curți de apel, la executorul competent teritorial în raza de competență unde se află bunurile executate silit.

Recurentul a indicat decizia nr. 905/18.03.2014 și decizia nr. 145/17.01.2014 pronunțate de I.C.C.J., secția I civilă, având ca obiect conflict negativ de competență.

A mai susținut recurentul că, prin sentința pronunțată, instanța de fond în mod eronat și omisiv a negat capacitatea limitativ teritorială, conducând la un precedent judiciar contrar legii, negând competențele teritoriale.

A mai arătat recurentul că, în situația în care terțul poprit și executorul judecătoresc nu au calitate procesuală pasivă în procesele de contestație la executare, este evident că, in speța de față, Casa Sectorială de Pensii a MAI își depășește atribuțiile legale, în sarcina sa nefiind incluse și distribuția sumelor poprite, ceea ce constituie un abuz de drept pe care îl acoperă prin omisiunea judecății instanța de contencios administrativ.

În fine, recurentul a arătat că instanța de fond a emis un act juridic eronat care încalcă legea și drepturile persoanei vătămate, actele și faptele administrative ale administratorului drepturilor de pensie nefiind supuse analizei instanței de executare silită, aceasta fiind necompetentă teritorial la București, lucru dovedit prin respingerea contestației la executare în cazul C., instanța omițând judecarea excepției de necompetență teritorială, iar instanța de control judiciar a respins apelul ca neîntemeiat deși legea este clară.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut că pârâta Casa de Pensii Sectorială a înregistrat patru adrese de înființare a popririi asupra veniturilor cuvenite reclamantului, adrese emise de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarele de executare nr. 44/E/2015, nr. 170/E/2015 și nr. 92/E/2016 și de Biroul executorului judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 828/E/2013.

Pârâtă a procedat la efectuarea de rețineri din drepturile de pensie cuvenite reclamantului, în baza prevederilor art. 729 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora "Salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite:a)până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii;b)până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii." Totodată, conform alin. (2) din același articol, "Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel."

Ca urmare a comunicării încheierii din 03.10.2016 pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul civil nr. x/2016 cu privire la suspendarea executării silite efectuate de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarul nr. x/2015, începând cu data de 01.12.2016, pârâta a menționat prin întâmpinare că nu a mai efectuat rețineri din veniturile reclamantului în legătură cu această executare silită, însă, în contextul existenței a încă trei adrese de înființare a popririi, pârâta a susținut că are în continuare obligația să se conformeze cerințelor art. 729 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior.

În acest context, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei să îi comunice o "adeverință" cu veniturile reținute de același creditor în temeiul adreselor de înființare a popririi și să îi comunice dovezile reținerilor efectuate, respectiv fotocopiile actelor transmise pârâtei, inițial comunicată prin corespondență electronică către MAI, ulterior redirecționată pârâtei, iar pârâta a comunicat la data de 20.12.2016 că are calitatea de terț poprit și ca a dat curs obligațiilor prevăzute de disp. art. 787 alin. (1) lit. a) și art. 729 alin. (1) noul C. proc. civ., comunicându-i totodată reclamantului că a înregistrat patru adrese de înființare a popririi asupra veniturilor cuvenite reclamantului, adrese emise de Biroul executorului judecătoresc D. în dosarele de executare nr. 44/E/2015, nr. 170/E/2015 și nr. 92/E/2016 și de Biroul executorului judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 828/E/2013, în temeiul cărora a procedat la efectuarea de rețineri. Prin încheierea din 08.06.2015 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2013 s-a dispus eliberarea în favoarea creditoarei a sumei de 375 RON, iar încetarea procedurii de poprire se poate realiza conform art. 794 alin. (1) teza I din noul C. proc. civ.

Totodată, a fost anexată și situația distribuirii sumelor reținute din drepturile de pensie cuvenită reclamantului în raport de dosarele de executare silită menționate anterior.

Criticile recurentului prin prezentul recurs vizează, în esență, nemulțumirea acestuia în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a analiza necompetența teritorială a executorilor judecătorești din raza Curții de Apel Craiova de a executa silit prin poprire pensia la Casa Sectorială de Pensii a MAI din București.

În mod corect a reținut instanța de fond că este inadmisibil atât capătul de cerere privind suspendarea reținerilor din pensie ca fiind pretins ilegale, dar sunt inadmisibile și capetele de cerere prevăzute la pct. 1,2,4,6-9 (așa cum au fost precizate ulterior de către reclamant), întrucât operațiunile vizează materia executării silite, ele neputând fi verificate în contencios administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât pârâta avea calitate de terț poprit în actele întocmite, neacționând prin punerea efectivă în aplicare a măsurii executorii a popririi în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de terț poprit, în cadrul procedurii de executare silită de drept privat.

De asemenea, cererea de suspendare a popririlor dispuse în cadrul unei executări silite se poate formula cu ocazia unei contestații la executare, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății (așa cum a fost precizat prin pct. 1-6), și nu în cadrul prevăzut de dispozițiile art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Nu este întemeiată critica recurentului potrivit căreia, deși instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului ar fi de competența altei instanțe, în mod greșit nu a procedat la declinarea de competență a cauzei.

În mod corect s-a reținut că regimul juridic al actelor de executare urmează a fi analizat, inclusiv sub aspect procesual, în cadrul verificării aplicării prevederilor de drept comun în materia executării silite, iar nu din perspectiva legalității unor acte sau operațiuni administrative, demersuri pe care reclamantul a susținut că le-a efectuat în fața instanțelor de drept comun cu privire la suspendarea/contestarea actelor de executare, analiza legalității unor acte de executare în cadrul acțiunii în contencios administrativ fiind inadmisibilă.

Pentru aceleași considerente, nu este fondată nici critica recurentului conform căreia omisiunea de a se verifica competența și actele transmise spre executare de către Casa Sectorială de Pensii a MAI reprezintă un act de nerespectare a disp. art. 1 alin. (5) din Constituția României.

În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibile cererea privind suspendarea și cererile de obligație de anulare acte, iar faptul că reclamantului i-a fost respins ca neîntemeiat apelul în cadrul contestației la executare în cazul C., de către instanța de drept comun, nu conduce la o altă concluzie, în sensul obligării instanței de contencios administrativ la soluționarea favorabilă a acțiunii formulate având ca obiect aceleași acte de executare.

Practica judiciară invocată de recurent, respectiv cele două decizii pronunțate de secția civilă a I.C.C.J. având ca obiect soluționare conflict de competență, nu are relevanță în cauză, având în vedere obiectul cauzelor invocate și obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește pct. 5 din cererea precizatoare a reclamantului, este legală hotărârea instanței de fond prin care s-a reținut că a fost soluționată favorabil solicitarea reclamantului în vederea eliberării adeverinței având conținutul menționat de acesta, inclusiv comunicarea documentelor care atestă sumele reținute prin poprire din veniturile din pensie.

Prin adresa nr. x/20.12.2016 și adresa nr. x/01.04.2016, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a comunicat reclamantului atât elementele de identificare ale adreselor de înființare a popriri emise în cadrul dosarelor de executare silită, cât și sumele reținute în temeiul acestor adrese de înființare, precizând totodată și dispozițiile legale și posibilitățile recunoscute de lege în favoarea reclamantului-debitor de a solicita desființarea procedurii de înființare a popririi.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că un exemplar al înscrisurilor solicitate de către reclamant putea fi obținut de la executorul judecătoresc sau de la instanța de executare, nefiind admisibilă obținerea desființării executării silite în contencios administrativ, prin pronunțarea unei soluții asupra unei pretinse nelegalități a declanșării și continuării procedurii de executare silită.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității cererii privind suspendarea executării și a fost respinsă această cerere ca inadmisibilă, a fost admisă excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere având ca obiect "anulare act" și au fost respinse aceste cereri ca inadmisibile, și a fost respinsă în rest acțiunea precizată ca neîntemeiată.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1517 din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.