ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 787/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4693

din 6 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul, C.N.S.A.S. constatând

calitatea de colaborator al securității în privința pârâtului G.I.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

-

Pârâtul a fost recrutat „în vederea îmbunătățirii structurii rețelei

informative din cadrul I.P.I.L.F., Tecuci prin atragerea la colaborare a

persoanelor cu studii superioare", astfel cum rezultă din nota de

constatare, întocmită de reclamant.

Din

angajamentul semnat de pârât la data de 22 iunie 1983, reiese că acesta a

acceptat colaborarea în secret cu organe ale securității statului în direcția

informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această

structură a statului, fiindu-i atribuit nume conspirativ , potrivit

documentelor redactate de ofițerul de securitate și din notele întocmite de

pârât, iar ca urmare a acestui angajament, pârâtul a întocmit mai multe note

informative semnate cu numele conspirativ, ce conțin informații care nu răspund

scopului pentru care acesta a fost recrutat.

Din

probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de

pârât și notele informative invocate în cauză a rezultat că prima condiție

impusa de lege este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de securitate,

pârâtul furnizând informații despre atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, în mod detaliat, comentariile negative ale acestuia cu privire la

politica regimului comunist, nivelul de trai, condițiile de viață și demolarea

satelor, se încadrau în activitățile interzise de către regimul totalitar

comunist.

De

asemenea, erau considerate ostile regimului respectiv și intenția de a părăsi

teritoriul României, precum și relațiile cu cetățenii străini, realitate

dovedită și prin faptul că, spre exemplu, Securitatea recruta informatori în

aceste scop, așa încât și furnizarea unor informații de această natură, se

referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist.

S-a

reținut astfel că notele informative întocmite de pârât au fost de natură a

aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate,

furnizarea acestor informații către organele de securitate expunând persoanele

în cauză unor consecințe negative pentru ei, vizând îngrădirea unor drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Totodată,

a reținut că, prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la

libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată a

persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului

de colaborare cu structurile securității, fiind îndeplinită deci și cea de-a

doua condiție prevăzută de lege, susținerile pârâtului, în sensul că prin

notele informative date nu a oferit informații de natură să dăuneze persoanelor

urmărite, neputând fi primite.

În

concluzie, judecătorul a reținut că, în cauză, informațiile furnizate de pârât

au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și

au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, fiind îndeplinite

astfel condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G.I.

Unica

critică expusă în cererea de recurs a vizat îngrădirea dreptului la apărare al

pârâtului deoarece solicitării sale de a se efectua expertiza grafologică, în condițiile

în care au fost contestate înscrisurile depuse de reclamant, nu i s-a putut da

curs față de costul expertizei și posibilitățile financiare reduse ale părții, iar

în acest context s-a cerut un termen pentru lipsa de apărare întrucât avocatul angajat

a decedat urmare a unui accident auto. Un nou termen pentru apărări pe aspectul

neveridicității înscrisurilor pe care s-a întemeiat acțiunea C.N.S.A.S. nu a

fost acordat deși partea pârâtă nu are cunoștințe juridice, instanța

rezumându-se la acordarea unui termen înlăuntrul căruia să se depună concluzii

scrise.

Examinând

cauza prin prisma art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte reține că

recursul este fondat și că se impune aplicarea art. 304 alin. (3) teza a II-a

ultima frază C. proc. civ. („modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind

necesară administrarea de probe noi”), mai exact admiterea recursului și casarea

sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Așa

cum se poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar,

preocuparea judecătorului fondului s-a axat pe conținutul documentelor depuse în

dovedirea acțiunii de către C.N.S.A.S., omițându-se orice referire la apărarea centrală

a pârâtului care a contestat autenticitatea semnăturii de pe angajament, (fila

5 dosar cotă C.N.S.A.S. R/2199/1 atașat la dosarul de fond), precum și a

notelor informative indicate în cererea aflată la fila 171 dosar fond,

înscrisuri în legătură cu care s-a cerut administrarea probei cu expertiză

grafologică.

În

susținerea probei solicitate pârâtul a depus la dosar o expertiză

extrajudiciară întocmită de un expert criminalist autorizat, precum și piese de

comparație în vederea efectuării probei cu expertiza grafologică de către Laboratorul

Interjudețean de Expertiză Criminalistică București probă încuviințată prin încheierea

de ședință din 26 ianuarie 2011 și ale cărei obiective sunt precizate în

încheierea de ședință din 23 februarie 2011.

După

mai multe amânări în vederea efectuării expertizei de specialitate, pârâtul,

care nu a beneficiat de asistență juridică, la acel termen a arătat că este nevoit

să renunțe la această probă întrucât nu are posibilitatea financiară de a

acoperi costul expertizei, onorariul total fiind de 6.390 lei.

Deși

nu se confirmă susținerea recurentului-pârât că a solicitat amânarea cauzei

pentru lipsă de apărare, o consemnare în acest sens neregăsindu-se în

încheierea de dezbateri, se observă că instanța fondului a ignorat apărările pârâtului

care sunt legate de veridicitatea în mare parte a documentelor invocate în dovedirea

acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

Normele

de procedură în vigoare la data judecării litigiului permit judecătorului să ia

în considerare asemenea apărări, spre exemplu dând eficiență dispozițiilor art.

177 și următoarele C. proc. civ.

Este

extrem de util a se lămuri aspectele referitoare mai întâi la autenticitatea

documentației pe care C.N.S.A.S. și-a întemeiat acțiunea în vederea constatării

calității de colaborator al securității în persoana pârâtului.

Este

semnificativ și faptul că în prima fază procesuală pârâtul a beneficiat de asistență

juridică până la termenul din 10 noiembrie 2010, conform încheierilor de

ședință însă la momentul dezbaterilor pe fond nu a ales o conduită procesuală

de natură a-i apăra în mod efectiv interesele.

Nefiind

depășită această incertitudine cu privire la o serie de înscrisuri depuse de

reclamant, îndeosebi a presupusului angajament dat securității de către pârât,

Înalta Curte apreciază că instanța de fond nu a avut un real rol activ și că a

trece peste o astfel de apărare și a pronunța o soluție pe fondul pricinii, ar

presupune o încălcare a dreptului la apărare astfel cum este acesta garantat de

art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României, și a dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În

demersul său de a clarifica aspectul menționat, instanța poate pune în discuția

părții și aplica, la rigoare, prevederile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul

public judiciar, cu respectarea exigențelor stabilite de acest act normativ,

ajutorul public judiciar putând îmbrăca formele prevăzute la art. 6 („Capitolul

II - Formele ajutorului public judiciar și condițiile de acordare”).

Numai

după epuizarea tuturor modalităților prin care se poate realiza rolul activ al instanței,

se va putea trece la analiza fondului cererii prin care C.N.S.A.S. solicită aplicarea

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, atât pentru argumentele deja arătate cât și pentru a

nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.I. împotriva sentinței nr. 4693 din 6 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Caseaza sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.