ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2178/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2018 reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. a formulat opoziție împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntară în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, solicitând admiterea opoziției în sensul obligării Societății A. S.R.L., la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv la achitarea debitelor restante în cuantum de 5.289 RON.

În drept s-au invocat disp. art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 255 din 22.05.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost respinsă ca nefondată, opoziția formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA A. S.R.L. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI Bistrița-Năsăud, îndreptată împotriva hotărârii de dizolvare, din data de 22.01.2018.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii opoziției formulata de către A.J.F.P. Bistrița-Năsăud împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntara în condițiile art. 235 din Legea 31/1990 privind societățile.

Prin decizia civilă nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 255, pronunțată la data de 22.05.2018 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

La data de 5 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

După prezentarea istoricului litigiului, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, în susținerea cererii de recurs că instanța care a pronunțat hotărârea atacată a făcut o confuzie evidenta și de neacceptat între dizolvarea judiciară care presupune numirea unui lichidator si dizolvarea voluntara care este concomitenta și nu consecutivă cu lichidarea și care este incompatibilă cu numirea vreunui lichidator întrucât reprezintă o situație excepțională de lichidare derogatorie de la cea reglementata de art. 237 din Legea 31/1990. Mai mult decât atât la dosarul de dizolvare voluntară este obligatorie depunerea unei declarații pe propria răspundere făcuta în sensul că debitoarea nu are nici o datorie față de vreun creditor al societății ce urmează a fi dizolvată voluntar. Așadar lipsa datoriilor face nejustificată numirea unul lichidator a cărui menire principală este acoperirea pasivului societății și ulterior distribuirea eventualelor active rămase în patrimoniul societății către asociat/asociați, dar numai în procedura de lichidare judiciară reglementată de art. 237 din Legea 31/1900, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-reclamantă a arătat că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care stipulează ca motiv de casare situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată.

Prin precizările din 4 februarie 2019, recurenta-reclamantă a arătat că este de acord ca recursul să fie soluționat de completul de filtru, conform art. 493 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă la data de 26 februarie 2019, intimata-pârâtă OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată; totodată, a precizat că este de acord ca recursul să fie soluționat de completul de filtru potrivit art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reține că, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care a fost respins apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 255, pronunțată la data de 22.05.2018 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

În speță, se reține că reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. a formulat opoziție împotriva hotărârii asociatului de dizolvare voluntară în conformitate cu prevederile Legii 31/1990, solicitând admiterea opoziției în sensul obligării Societății A. S.R.L., la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv la achitarea debitelor restante în cuantum de 5.289 RON.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 61- 62 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 31/1990, "(1) Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente. (2) Dispozițiile art. 133 referitoare la suspendare se aplică în mod corespunzător. Opoziția se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, fiind aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (5) din C. proc. civ.. (3) Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai apelului."

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o cerere de opoziție este supusă numai apelului, fiind exclusă de la exercitare calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva deciziei civile nr. 511/2018 din 15 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.