ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2013

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2012, reclamanții Spitalul Județean de Urgență Alexandria și C.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, suspendarea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 464 din 09 mai 2012. Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, la data de 29 mai 2012, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a dnei C.F. iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 3616 din 29 mai 2012, Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dnei C.F. A respins acțiunea formulată de reclamanții Spitalul Județean de Urgență Teleorman și C.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a dnei C.F., Curtea a constatat că din actele depuse la dosar rezultă că aceasta este manager al Spitalului de Urgență Teleorman, pârâtul nedovedind că aceasta a fost demisă din funcție.

Pe fond, Curtea a constatat că prin Ordinul nr. 464 din 9 mai 2012, Ministrul Sănătății a dispus constituirea unei comisii de evaluare, în vederea efectuării unei acțiuni de control la nivelul Spitalului județean de Urgență Alexandria, conform tematicii prevăzute în anexă, în perioada 14 mai 2012 - 25 mai 2012. În ceea ce privește suspendarea executării Ordinului ministrului sănătății nr. 464 din 09 mai 2012, Curtea a reținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, conform art. 14 alin. (91), „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Cazurile „bine justificate” sunt definite de legiuitor ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Împrejurările invocate de reclamanți prin cererea de suspendare au fost supuse de prima instanță unei analize sumare, pentru a se stabili la o primă vedere dacă sunt de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului. Conform art. 200 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 „ Ministerul Sănătății analizează și evaluează periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului activitatea unităților sanitare publice cu paturi din rețeaua proprie, numind o comisie de evaluare pentru efectuarea acesteia”.

Alin. (1) se referă la evaluarea activității „unităților sanitare publice cu paturi din rețeaua proprie”, în speță Spitalul de Urgență Teleorman aflându-se sub managementul Consiliului Județean Teleorman, și nu al Ministerului Sănătății. Conform alin. (2) al art. 200, „Pentru analiza și evaluarea spitalelor publice din rețelele sanitare ale ministerelor și instituțiilor, precum și pentru spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale, comisia prevăzută la alin. (1) se constituie, după caz, prin ordin al ministrului, al conducătorului instituției care are în subordine spitalul sau prin act administrativ al primarului localității, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz”.

Curtea a constatat că emitentul ordinului a invocat dispozițiile art. 183 2 alin. (92) din Legea privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții situate în capitolul 3 al Legii nr. 95/2006, „Conducerea spitalelor”: „ Managerul are obligația să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie sau primarul unității administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean, după caz, în situația în care se constată disfuncționalități în activitatea spitalului public. În exercitarea funcției de autoritate centrală în domeniul sănătății publice, Ministerul Sănătății, prin comisii de evaluare, poate să verifice, să controleze și să sancționeze, potrivit legii, activitatea tuturor spitalelor”.

Curtea a reținut că reclamanții nu au arătat în concret ce dispoziții legale au fost încălcate prin reluarea obiectivelor din vechiul ordin, și a reținut că anexa ordinului cuprinde tematica controlului - verificarea activității manageriale și financiare a Spitalului Județean de Urgență Alexandria pe perioada 01 ianuarie 2010 până în prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, precum și alte aspecte ce pot fi sesizate la fața locului. Având în vedere și faptul că aspectele de fapt reținute în referatul nr. 19 din 09 mai 2012 nu pot sta la baza concluziei unei îndoieli puternice asupra legalității actului, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită prima dintre condițiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu pricire la cea de-a doua Curtea a constatat că nu sunt invocate și nici nu se pot reține împrejurări care să stea la baza concluziei că executarea ordinului de constituire a unei comisii de evaluare în vederea efectuării unui control ar fi de natură să producă prejudicii materiale sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării serviciului public, în sensul art. 2 lit. ș) din legea nr. 554/2004. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Spitalul Județean de Urgență Teleorman și C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenții reclamanți au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la filele 11 și 12 a dosarului, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. În aceste sens sunt și dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302 1 alin. (2) din C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Spitalul Județean de Urgență Teleorman și C.F. împotriva sentinței nr. 3616 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013