ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.01.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2013

HOTĂRÂRE
30.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2012, reclamanții Spitalul Județean

de Urgență Alexandria și C.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății, suspendarea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 464 din 09 mai 2012.

Pârâtul

Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, la data de 29 mai 2012, prin care

a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a dnei C.F. iar, pe fond, a

solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

2.

Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința

nr. 3616 din 29 mai 2012, Curtea de Apel București secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei dovezii calității de

reprezentant a dnei C.F.

A

respins acțiunea formulată de reclamanții Spitalul Județean de Urgență

Teleorman și C.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca

neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În

ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a dnei C.F., Curtea

a constatat că din actele depuse la dosar rezultă că aceasta este manager al

Spitalului de Urgență Teleorman, pârâtul nedovedind că aceasta a fost demisă

din funcție.

Pe

fond, Curtea a constatat că

prin Ordinul nr.

464 din 9 mai 2012, Ministrul Sănătății a dispus constituirea unei comisii de

evaluare, în vederea efectuării unei acțiuni de control la nivelul Spitalului

județean de Urgență Alexandria, conform tematicii prevăzute în anexă,

în

perioada 14 mai 2012 - 25 mai 2012.

În ceea ce privește

suspendarea executării Ordinului ministrului sănătății nr. 464 din 09 mai 2012,

Curtea a reținut, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, conform art.

14 alin. (91), „

În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu

introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Cazurile

„bine justificate” sunt definite de legiuitor ca fiind „împrejurările legate de

starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ” (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea

nr. 554/2004.

Împrejurările

invocate de reclamanți prin cererea de suspendare au fost supuse de prima

instanță unei analize sumare, pentru a se stabili la o primă vedere dacă sunt

de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului.

Conform

art. 200 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 „

Ministerul Sănătății analizează și evaluează

periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate

ale statului activitatea unităților sanitare publice cu paturi din rețeaua

proprie, numind o comisie de evaluare pentru efectuarea acesteia”.

Alin.

(1) se referă la evaluarea activității „unităților sanitare publice cu paturi

din rețeaua proprie”, în speță Spitalul de Urgență Teleorman aflându-se sub

managementul Consiliului Județean Teleorman, și nu al Ministerului Sănătății.

Conform

alin. (2) al art. 200, „Pentru analiza și evaluarea spitalelor publice din

rețelele sanitare ale ministerelor și instituțiilor, precum și pentru spitalele

publice din rețeaua autorităților administrației publice locale, comisia

prevăzută la alin. (1) se constituie, după caz, prin ordin al ministrului, al

conducătorului instituției care are în subordine spitalul sau prin act

administrativ al primarului localității, al primarului general al municipiului

București sau al președintelui consiliului județean, după caz”.

Curtea

a constatat că emitentul ordinului a invocat dispozițiile art. 183

2

alin. (92) din Legea privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții situate

în capitolul 3 al Legii nr. 95/2006, „Conducerea spitalelor”: „

Managerul are

obligația să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor și

instituțiilor cu rețea sanitară proprie sau primarul unității

administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București sau

președintele consiliului județean, după caz, în situația în care se constată

disfuncționalități în activitatea spitalului public. În exercitarea funcției de

autoritate centrală în domeniul sănătății publice, Ministerul Sănătății, prin

comisii de evaluare, poate să verifice, să controleze și să sancționeze,

potrivit legii, activitatea tuturor spitalelor”.

Curtea

a reținut că reclamanții nu au arătat în concret ce dispoziții legale au fost

încălcate prin reluarea obiectivelor din vechiul ordin, și a reținut că anexa

ordinului cuprinde tematica controlului -

verificarea activității manageriale și

financiare a Spitalului Județean de Urgență Alexandria pe perioada 01 ianuarie

2010 până în prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare,

precum și alte aspecte ce pot fi sesizate la fața locului.

Având

în vedere și faptul că aspectele de fapt reținute în referatul nr. 19 din 09

mai 2012 nu pot sta la baza concluziei unei îndoieli puternice asupra

legalității actului, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită prima dintre

condițiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu

pricire la cea de-a doua Curtea a constatat că nu sunt invocate și nici nu se

pot reține împrejurări care să stea la baza concluziei că executarea ordinului

de constituire a unei comisii de evaluare în vederea efectuării unui control ar

fi de natură să producă prejudicii materiale sau perturbarea previzibilă gravă

a funcționării serviciului public, în sensul art. 2 lit. ș) din legea nr.

554/2004.

3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Spitalul Județean de Urgență Teleorman și C.F.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

4.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că deși recurenții

reclamanți au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 0,2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii anexate la

filele 11 și 12 a dosarului, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație

legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun

la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen

de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La

cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Astfel fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) din C. proc.

civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea

recursului ca netimbrat.

Anulează recursul

declarat de Spitalul Județean de Urgență Teleorman și C.F. împotriva sentinței nr.

3616 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2015
ua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății, B., privind suspendarea executării Ordinului nr. R/494 din 9 iulie 2013 e
ÎCCJ 2012-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2012
iar instanța nu este sesizată să se pronunțe dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cu efect până la pronunțarea instanței de fond sau până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care instanța de contenci
ÎCCJ 2018-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2018
funcției de administrator în perioadele reținute în raportul de evaluare contestat, perioade în care a deținut funcția de manager interimar de spital. Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că, S.C. B. S.R.L. are activitatea în
ÎCCJ 2010-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2010
pe cererea principală, ci numai pe cererile conexe. Recursul este fondat. Prin Sentința civilă nr. 1209 din 23 martie 2009 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiate acțiunile conexe, astfel cum au fost precizate și completate de re
ÎCCJ 2011-02-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2011
.S. nr. 440 din 18 februarie 2009, contestat de către intervenient, a fost pusă în aplicare sentința executorie a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având nr. 498 din 10 februarie 2009, prin care s
Sursă