ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2057/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 26 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., prin reprezentant B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1518, art. 1521-1522, art. 1527 și art. 1531 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 709 din 29 septembrie 2016, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a societății B. S.R.L. și a anulat cererea formulată de A., prin reprezentant B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant; a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe, A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea sentinței atacate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 139/A din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței primei instanțe și a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare la recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1518, art. 1521-1522, art. 1527 și art. 1531 C. civ.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune evaluabilă în bani, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Conform art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziilor nr. 369/2017 și 874/2018, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Ca atare, în privința hotărârilor pronunțate în apel până la 19 iulie 2017 inclusiv se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Or, această ipoteză este incidentă și în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul recursului a fost pronunțată la 27 februarie 2017.

Cum valoarea pretențiilor deduse judecății este de 81.052,22 USD, echivalentul sumei de 314.977,03 RON, fiind astfel inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, rezultă că decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 139/A din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019.