ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2002/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de 04.02.2019, întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat instanței lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 93 din 28.10.2008 a Curții de Apel Iași.

În motivarea cererii petenta reclamantă a arătat că se impune clarificarea raportului dintre indemnizația de bază și obligația stabilită prin sentință în sarcina pârâților.

Prin sentința civilă nr. 93 din 28.10.2008 pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale între drepturile salariale calculate potrivit anexei O.U.G. nr. 27/2006 pct. 6-13 și drepturile efectiv încasate.

Potrivit susținerilor petentei aceste diferențe salariale au fost achitate până la data de 12.11.2009 deși trebuiau plătite și în continuare întrucât au făcut parte din indemnizația "avută" de drept în conformitate cu prevederile legale care au reglementat salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice începând cu 01.01.2010.

În opinia petentei pârâții trebuiau să pună în executare și dispoziția cuprinsă în sentință privind achitarea "în continuare, pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare"

Cu referire la "înțelesul dispozitivului" sentinței petenta a invocat statuările instanței constituționale respectiv Decizia nr. 201/2016 paragraful 29; Decizia nr. 295/2017 pct. 20; Decizia nr. 10/2017 a Înalta Curte de Casație și Justiție paragraful 47-49;

Potrivit celor statuate prin deciziile invocate, petenta a arătat că indemnizațiile de încadrare brute lunare la data de 01.01.2010 erau cele stabilite la data de 31.12.2009, respectiv potrivit Sentinței 93/2008 a Curții de Apel Iași adică cele rezultate din aplicarea valorii de referință la coeficienții de ierarhizare prevăzuți pentru procurorii DNA, DIICOT.

Enumerând succesiunea legilor ce au reglementat salarizarea magistraților petenta a subliniat că toate actele normative s-au raportat la indemnizația de încadrare acordată în anul anterior respectiv începând cu luna decembrie 2009.

Prin încheierea din 8 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cauza cu dosar nr. x/2008 a fost scoasă de pe rol și dosarul a fost înaintat Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere că prin încheierea nr. 953/7.05.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de petenta Curtea de Apel Iași privind strămutarea cauzei.

Dosarul nr. x/2008 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 14 mai 2019.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2008 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 93 din 28.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2008.

În motivarea acestei soluții Curtea a reținut, în esență, că pentru a pronunța hotărârea a cărei lămurire se solicită (sentința civilă nr. 93 din 28.10.2008) instanța a constatat existența discriminării indirecte, reclamanta care face parte din categoria magistraților excluși de la aplicarea prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 137/2000, este îndreptățită de la acordarea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită prin neaplicarea coeficienților prevăzuți de la lit. A) din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, nr. crt. 6-13 în raport cu funcția pe care o deține. Drepturile salariale solicitate trebuie acordate începând cu data de la care au fost solicitate până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare și actualizarea cu indicele de inflație pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală a prejudiciului suferit.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ. "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Acțiunea formulată de reclamantă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

Potrivit art. 27 din O.G. nr. 137/2000 - (1) Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului."

Analizând limitele în care a fost investită, instanța de fond a constatat discriminarea și a obligat pârâții la plata despăgubirilor egale cu diferențele salariale.

Drepturile astfel stabilite - despăgubiri - au avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006, apreciate ca având caracter discriminatoriu, însă instanța nu a dispus reîncadrarea reclamantei conform anexei O.U.G. nr. 27/2006 nr. crt. 6-13, ci a cuantificat valoarea despăgubirii ca reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și "drepturile salariale calculate potrivit O.U.G. nr. 27/2006 anexa nr. crt. 6-13" pentru alte categorii de magistrați.

Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că, pe deoparte, aceste aspecte rezultă cu claritate din dispozitivul și considerentele sentinței dar pe de altă parte această interpretare se impune prin prisma temeiului de drept al acțiunii reclamantei coroborat cu interpretarea dată prin Deciziile nr. 818-821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale (decizii anterioare pronunțării sentinței) prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (3), precum și dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Cu alte cuvinte dispozitivul hotărârii poate și trebuie lămurit din perspectiva argumentelor aduse de instanță la momentul pronunțării hotărârii.

Așa cum s-a arătat obiectul acțiunii a avut în vedere stabilirea stării de discriminare pe de o parte și remediul legal pentru aceasta respectiv acordarea de despăgubiri care să înlăture starea astfel reclamată. Instanța a avut în vedere prejudiciul cauzat și procedând la cuantificarea lui a stabilit nivelul despăgubirilor fără să oblige pârâții, așa cum am mai arătat, la stabilirea unui salariu de încadrare diferit.

Despăgubirile din sentință reprezentă un adaos la salariu și nicidecum un alt salariu de bază așa cum sugerează reclamanta prin cerere.

Interpretând altfel înțelesul și întinderea efectelor hotărârii judecătorești instanța ar adăuga nepermis la obiectul cererii de chemare în judecată și aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin raportare la legislația în vigoare la momentul pronunțării hotărârii precum și la constatările instanței constituționale.

Împrejurarea că aceste drepturi - despăgubiri - sub formă de adaos au fost plătite până la o anumită dată aleasă discreționar de pârâți prin raportare la dispozitivul sentinței, nu poate forma obiectul prezentei analize întrucât excede limitelor cererii formulate de reclamantă.

Împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2008 a formulat recurs A., solicitând, în sinteză, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii formulate.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23.09.2019.

La termenul din 7 noiembrie 2019, examinând cu prioritate, în baza art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței sale materiale, Înalta Curte reține următoarele:

Petenta și-a întemeiat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 93 din 28.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2008 în contradictoriu cu intimații Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe dispozițiile art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit normei legale evocate, "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cerere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

Înalta Curte reține că art. 281

3

alin. (1) din același Cod statuează că "încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea."

Astfel, textul legal precitat statuează asupra regimului juridic al căilor de atac, hotărârea dată asupra îndreptării/lămuririi/înlăturării dispozițiilor potrivnice sau completării unei hotărâri fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea lămurită, îndreptată sau completată.

Pentru identitate de rațiune, regimul juridic care guvernează căile de atac declarate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare se cere se impune și în ceea ce privește competența de soluționare a cererilor de lămurire, îndreptare sau completare.

Astfel, hotărârea de lămurire, îndreptare sau completare este susceptibilă de a fi cenzurată de aceleași instanțe competente să soluționeze căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor a căror lămurire, îndreptare sau completare s-a cerut.

În speță, litigiul dedus judecății, soluționat prin sentința a cărei lămurire s-a cerut, este un litigiu guvernat de legislația muncii, situația de discriminare invocată de reclamanți vizând drepturile salariale ce le revin în baza contractului de muncă de la ordonatorii de credite pârâți.

Se constată că atât hotărârea de primă instanță, cât și hotărârea pronunțată în temeiul art. 281

1

C. proc. civ. au fost soluționate de către curtea de apel, competența de la data soluționării în primă instanță, stabilită potrivit dispozițiilor art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 păstrându-se și în cazul cererii de lămurire de dispozitiv.

Se mai constată că, urmare a abrogării art. II din O.U.G. nr. 75/2008 prin Legea nr. 76/2009, recursurile formulate împotriva hotărârii de primă instanță au fost soluționate tot de curtea de apel, în complet format din trei judecători.

Identitatea de rațiune care se desprinde din examinarea dispozițiilor art. 281

1

și art. 281

3

C. proc. civ. impune, așadar, ca și în cazul recursurilor îndreptate împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului competența de soluționare a cauzei să se determine similar și să revină tot curții de apel, în complet format din trei judecători.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137, cu referire la art. 97, la art. 281

1

și la art. 281

3

C. proc. civ., văzând și articolul unic pct. 1 și pct. 2 din Legea nr. 76/2009, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată din oficiu.

Declină în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș competența de soluționare a recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2019.