ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5923/2012

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 891 din 23 iunie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins contestația precizată, formulată de reclamanții B.T.S., S.E.A., D.E., I.B., Ș.G. și Ș.P.M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin Decizia nr. 735 din 20 februarie 2009, pârâtul a respins notificările formulate de reclamanți, având ca obiect imobilul din str. Z., format din teren și construcții, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că imobilul s-ar fi aflat în patrimoniul autorului lor, N.G. Tribunalul a mai reținut că, prin expertiza efectuată în cauză, nu s-a dovedit că imobilul solicitat este identic cu cel folosit de pârât.

Prin Decizia nr. 730A din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte. A anulat Decizia nr. 735 din 20 februarie 2009, emisă de Ministerul Administrației și Internelor și a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilul situat în municipiul Iași, str. Z., compus din teren în suprafață de 3.407 mp și construcțiile existente, astfel cum au fost identificate prin rapoartele de expertiză întocmite de expert D.M. și I.A. A menținut afectațiunea imobilului pe o perioadă de trei ani, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a reținut că autorul reclamanților a devenit proprietarul imobilului denumit F.O.

(compus din 5.000 mp teren, construcții, mașini și instalații) prin ordonanța de adjudecare din 21 martie 1946 . Prin dispoziția din 15 decembrie 2005, modificată prin dispoziția din 18 septembrie 2009, Primarul municipiului Iași a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 1.912 mp teren și construcțiile anexe și a direcționat notificarea către Ministerul Administrației și Internelor pentru partea de imobil deținută de acesta, respectiv, 3.088 mp teren și construcții. Deși se pretinde că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 183/1952, acest act normativ se referă la un alt imobil, situat în str. B., alăturat imobilului în litigiu, iar expertiza efectuată în cauză a constatat că terenul, în suprafață de 3.407 mp și construcțiile ce au aparținut Fabricii O. corespund cu cele folosite de Ministerul Administrației și Internelor.

Au fost identificate ca și construcții noi extinderea cabinei poartă și stația de carburanți, reprezentând un procent de 3,09% din totalul imobilului și s-au constatat amenajări subterane și supraterane. Constatând că sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a dispus restituirea în natură a imobilului și a menținut afectațiunea acestuia pe o perioadă de 3 ani. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a prezentat procedura derulată în faza administrativă și judiciară, modalitatea de preluare a imobilului și evoluția în timp a regimului juridic al acestuia. Recurentul a arătat că instanța de apel a motivat hotărârea exclusiv pe concluziile rapoartelor de expertiză, fără să arate de ce a înlăturat obiecțiunile formulate de pârât.

În continuare, recurentul combate constatările experților cu privire la descrierea clădirii principale și cabinei poartă și concluzionează că nu s-a putut stabili existența identității între imobilul deținut de Ministerul Administrației și Internelor și cel solicitat de reclamanți. Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înțelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală și pentru a combate argumentele de drept invocate de instanță în susținerea soluției pronunțate, nefiind suficientă simpla menționare a motivelor de recurs reglementate de art. 304 C. proc. civ. De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reținute prin hotărârea atacată și combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanță. Motivarea unui recurs înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În cauză, susținerile recurentului nu constituie critici de nelegalitate ale argumentelor prezentate de instanță în susținerea soluției pronunțate, ci prezentări ale procedurilor derulate anterior și exprimarea nemulțumirii față de constatările experților desemnați în cauză. Singura afirmație a recurentului, care ar putea constitui o critică, se referă la faptul că nu există identitate între imobilul pe care îl deține și cel solicitat de reclamanți, dar această susținere nu reprezintă o critică de nelegalitate, pentru că, deși instanța de apel a motivat amplu de ce a constatat că există identitate, recurentul nu combate cu argumente constatările instanței, limitându-se doar să afirme că imobilul solicitat este altul decât cel pe care îl deține.

De aceea, recursul declarat se va constata nul, în aplicarea dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Deciziei nr. 730 A din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți B.T.S., S.E.A., D.E., I.B., Ș.G. și Ș.P.M.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2012. Procesat de GGC - NN