Decizia nr. 4262/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 25 mai 2000, reclamanții N.J. și H.S.A.M. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 266/ A din 11 mai 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. La termenul din 24 ianuarie 2006 judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (10 pct. 2 C. proc. civ. Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Întrucât de la data suspendării nici una dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, Curtea a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților, nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ. se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul declarat de reclamanții N.J. și H.S.A.M. împotriva Deciziei civile nr. 266/ A din 11 mai 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 septembrie 2010.