ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4210/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 2500 din 21 martie 2007 petenta P.S.M.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Municipiul Galați, reprezentat prin Primar și Consiliul local al Municipiului Galați, să dispună restituirea în natură a suprafeței de 925, 87 mp situat în Galați, și acordarea de despăgubiri civile conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 304,13 mp. În motivarea contestației s-a învederat că în anul 1941 a cumpărat de la P. S. fabrica de vopsitorie și aparatură textilă, situată în Galați. Această situație rezultă din adeverința eliberată de fostul Sfat Popular Oraș Regional Galați, secția financiară, la data de 27 ianuarie 1968, precum și din extrasul eliberat la data de 12 iulie 2001. Prefectura Județului Galați a comunicat petentei că imobilul ce se solicită a fi retrocedat este în proprietatea S.C.A.

B. Galați. Mandatarul reclamantei în numele acesteia a notificat S.C.A. B. prin executorul judecătoresc V.C. la data de 16 iulie 2001. S.C.A. B. Galați prin adresa din 2002 a adus la cunoștință reclamantei că acest imobil l-a avut în administrare operativă directă în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 155 din 09 iunie 1998 și că, ulterior, a intrat în patrimoniul societății, prin cumpărare de la stat, prețul fiind virat la bugetul de stat, astfel că este proprietară de drept asupra acestui imobil, respectiv construcție. Totodată, terenul care formează curtea imobilului a fost dat în administrare directă, cu obligația plății folosinței acestuia. Prin sentința civilă nr. 699 din 26 mai 2008, Tribunalul Galați a admis contestația, a fost obligată intimata S.C.A.

B. Galați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 925,87 mp situat în Galați conform raportului de expertiză efectuat de expert B.V. și a fost obligată intimata Primăria Municipiului Galați să emită dispoziție privitor la acordarea de despăgubiri civile conform titlului VII din Legea 10/2001 pentru suprafața de 304,13 mp și imobilul construcție cu destinație „ fabrică de vopsitorie și apretare textilă". Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul în litigiu - de 1230 m.p. a fost dat în administrare directă noului proprietar al construcției - S.C.M. B. - conform raportului de expertiză identificat în Galați. Din această suprafață, 925,87 mp se pot reconstitui în natură, iar pentru diferența de 304,13 mp teren și imobilul construcție cu destinație de „fabrică de vopsitorie și apretarea textilă" se propune acordarea de despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C.M. B. Galați. Prin Decizia civilă nr. 15/ A din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul reținând, în esență, că apelanta nu a făcut nici o dovadă în legătură cu susținerea că restituirea dreptului de proprietate pe terenul propus de expert îi afectează în vreun mod interesele. Conform raportului de expertiză, efectuat de expert B.V., rezultă că suprafața de 1.230 mp propusă a fi restituită în natură este compusă din 848,33 mp platformă betonată cu destinație alee și parcare auto și 77,54 mp șopron metalic ( construcție provizorie care poate fi ușor dezafectată), iar accesul la drumul public este asigurat astfel: pentru reclamanta P.S.M.A.

lățime minimă 4,35 m și lățime medie 4,68 m, iar pentru pârâta S.C. B. Galați - lățimea la stradă 22,25 m. Rezultă că ambii au acces direct la strada X, astfel că apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producție. Cât privește aspectul unei eventuale rezilieri a contractului pe care apelanta îl are cu Primăria Municipiului Galați, s-a reținut că instanța nu se putea pronunța pentru că nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere. Împotriva acestei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta S.C. B. Galați, fără a preciza temeiul juridic al cererii de recurs. În dezvoltarea acesteia, s-a arătat că instanța de apel nu a ținut seama de interesul recurentei privitor la hala de producție, care ar urma să fie dezafectată, fără să se precizeze pe a cui cheltuială se va realiza dezafectarea.

Deși au fost prezentate schițe ale terenului solicitat și cel atribuit prin hotărâre, instanța de apel a făcut precizarea în preambulul deciziei că „Ambii au acces direct la strada X astfel că apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producție", considerent care nu concordă cu realitatea din teren și arătată în schițele anexate la dosarul cauzei, din care rezultă indubitabil că bunica petentei a avut o proprietate în Galați, iar petenta primește un teren situat în Galați.

Instanța de apel nu s-a pronunțat în ceea ce privește terenul acordat de instanța de fond, teren care nu are nimic comun cu cererea inițială, instanța de fond acordând ceea ce nu s-a cerut, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului nostru de apel, deși aceasta din urmă face referire la această critică din apel în sinteza motivelor de apel, în care este menționat că „nu s-a reconstituit terenul ce aparține autoarei reclamantei pe vechiul amplasament, ci pe o altă suprafață care afectează interesele societății" (pag.3 alin. penultim). În faza procesuală a recursului a fost depusă întâmpinare și s-a administrat proba cu înscrisuri. Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, pe care le încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., cât și de apărările aduse de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul prezentei cauze îl constituie acțiunea în revendicare a terenului în suprafață de 925,87 mp și acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de până la 1.230 mp (respectiv 304,13 mp) și pentru construcția edificată pe acest teren cu destinație de fabrică, construcție cu privire la care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat - prin sentința civilă 603/2002 a Tribunalului Galați, devenită irevocabilă - că se află în proprietatea S.C.M. B., societate care are un drept de concesiune și asupra terenului aferent construcției, conform contractului de concesiune încheiat cu Primăria municipiului Galați, ceea ce îi justifică în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă, alături de municipiul Galați, în calitate de actual proprietar.

În ceea ce privește obiectul acțiunii, atât prin motivele de apel, cât și prin cererea de recurs, recurenta critică greșita restituire a terenului în natură în raport de vechiul amplasament. Astfel, în apel se arată că „în loc să-i recunoască dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, instanța a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei pe un alt teren, limitrof cu acela pentru care are vocație succesorală”. La această critică instanța de apel nu a răspuns, făcând doar referiri la concluziile raportului de expertiză efectuat de expert B.V., fără a le interpreta, singura apreciere a instanței fiind aceea că ambele părți au acces la stradă, motiv pentru care apelanta nu poate invoca vreo afectare a intereselor sale de producție, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. De asemenea, verificând concluziile raportului de expertiză, răspunsul la obiecțiuni și completarea la raport, Înalta Curte apreciază că raportul de expertiză omologat de instanță, efectuat de expert B.V., este lipsit de claritate și consecvență.

Astfel, inițial se vorbește despre terenul reconstituit la expertiză în suprafață de 1.230 mp - fila 84, iar apoi se specifică, în răspunsul la obiecțiuni, că terenul în cauză are o suprafață constatată prin măsurători de 4 263,77 mp - fila 112, fără a se indica în cuprinsul considerentelor raportului metoda folosită de expert pentru identificarea terenului față de vechiul amplasament, ceea ce dovedește că o astfel de identificare nu s-a realizat, căci aceasta ar fi presupus în mod necesar suprapunerea de planuri cadastrale, respectiv cel de la nivelul anului 1941, când a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 1941, în raport de limitele terenului menționate în contract - care constituie titlul de proprietate al reclamantei - cu planul cadastral din prezent al zonei.

Înalta Curte apreciază că numai în această modalitate de identificare a terenului se poate stabili cu certitudine dacă terenul, astfel cum este delimitat prin contractul de vânzare-cumpărare din 1941, este în prezent liber și poate fi restituit în natură. Astfel fiind, Înalta Curte consideră că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, iar hotărârea din apel este insuficient argumentată, motiv pentru care, în temeiul art. 312 pct. 5 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, vor fi administrate probe, inclusiv proba cu expertiză topo pentru identificarea terenului în litigiu în raport de vechiul amplasament, prin suprapunerea planurilor cadastrale în modalitatea menționată anterior, urmând ca verificarea aspectelor de legalitate să se realizeze numai după identificarea corectă a imobilului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de apelanta-pârâtă S.C.M. B. împotriva Deciziei nr. 15/ A din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iulie 2010.