ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2737/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 februarie 2007, reclamanta S.F. a solicitat instanței – în contradictoriu cu SC S.N.D. Galați SA, Consiliul local al Municipiului Galați și Primarul Municipiului Galați, obligarea pârâților de a-i restitui în natură, sau prin echivalent imobilul situat în Galați, fostă proprietate a autoarei sale B.E. În motivarea cererii introductive, reclamanta a arătat că, sub presiunea exercitată de autorități, anterior anului 1989, B.E. a donat imobilul statului român, donație anulată ulterior prin sentința nr. 2508/2003 a Judecătoriei Galați. Notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, mai arată reclamanta, depusă inițial la Primăria Municipiului Galați care, ulterior, a înaintat-o SC S.N.D.

Galați SA, nu i s-a dat o rezolvare în sensul legii, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate. La 13 aprilie 2007, la cererea reclamantei, dat fiind susținerile pârâtei SC S.N.D. Galați SA, care, prin întâmpinare, a invocat aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât la data intrării în vigoare a acestui act normativ, era integral privatizată – a fost introdusă în cauză A.V.A.S. București. Învestit în primă instanță, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 150 din 1 februarie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local Galați și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu acest pârât.

A admis în parte acțiunea promovată de reclamantă, în contradictoriu cu SC S.N.D. Galați SA, Primarul Municipiului Galați și A.V.A.S. București. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de aceste pârâte: A constatat că reclamanta S.F. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în Galați, a cărui valoare de circulație este de 31.628,80 lei. A obligat pârâții către reclamantă, la plata sumei de 1400 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că preluarea imobilului a fost abuzivă, în condițiile în care nu a existat o dreaptă și justă despăgubire, fiind încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică, nu poate fi lipsită de proprietatea asupra bunurilor sale, decât pentru cauze de utilitate publică și numai în condițiile prevăzute de lege.

Ca atare, conchide instanța fondului, imobilul se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ. S-a mai reținut culpa instituției inițial investită cu soluționarea notificării, respectiv SC S.N.D. Galați SA care, constatând că imobilul nu poate fi restituit în natură, ar fi trebuit să înainteze notificarea A.V.A.S., instituție publică implicată în privatizare. Neprocedând în acest mod, reține instanța, pârâta a pus-o pe reclamantă într-o poziție de inferioritate față de persoanele ale căror cereri au fost soluționate în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de reclamanta S.F.

a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 63/A din 16 februarie 2009 a schimbat în parte sentința, în sensul că a completat-o cu următoarele mențiuni: A obligat pârâtul, Primarul Municipiului Galați, la plata către reclamantă a sumei de 8.807,76 lei, cu titlu de despăgubiri. A obligat pârâta A.V.A.S. București, la plata către reclamantă a sumei de 22.821,12 lei, cu titlu de despăgubiri. A respins totodată, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC S.N.D. Galați SA și A.V.A.S., împotriva aceleiași sentințe. I-a obligat pe apelanții pârâți SC S.N.D. Galați SA și A.V.A.S., către apelanta reclamantă, la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că fără a se contesta calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și nici, faptul că terenul în litigiu, a fost preluat fără titlu valabil de către stat, „mărul discordiei” este reprezentat de natura măsurilor reparatorii ce se vor acorda, precum și persoana obligată a le plăti. Chiar dacă, se mai arată, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prevede metodologia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, metodologie ce urmează a se finaliza prin emiterea unor titluri de participare la Fondul Proprietatea, după cotarea acestuia la Bursă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat însă în mod constant că, acest organism de valori mobiliare nu funcționează în prezent, într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri.

Ca atare, conchide instanța de apel, în procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, în absența unor prevederi de natură a asigura aplicarea efectivă și concretă a măsurilor reparatorii, poate apărea conflictul cu art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenție, ceea ce impune – conform art. 20 alin. (2) din Constituție – prioritatea normei din Convenție care, fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, astfel cum se stabilește în art. 11 alin. (2) din legea fundamentală. Cum, expertiza atestă că 60,15 mp sunt în proprietatea orașului Galați iar, 155,85 mp, în proprietatea SC D. Galați, societate comercială integral privatizată la data apariției Legii nr. 10/2001, obligația de plată revenind în acest caz societății implicată în privatizare, respectiv A.V.A.S., urmează ca în funcție de suprafețele deținute și valoarea de piață a acestora, pârâtele să fie obligate la plata sumelor „ce vor rezulta”.

În cauză, au declarat recurs în termen legal pârâții Municipiul Galați, prin Primar, SC S.N.D. Galați SA precum și A.V.A.S. Examinând recursul formulat de Municipiul Galați prin prisma dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege. Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., constituie deci, în afara unor excepții expres prevăzute de lege, termenul de drept comun în materia recursului.

În speță, decizia pronunțată în apel, a fost comunicată pârâtului la 20 martie 2009 - astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare, f. 69 - dosar 1605/121/2007 al Curții de Apel Galați, iar recursul a fost depus la această instanță, la 7 aprilie 2009, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege (a se vedea și f. 2 și 31 – dosar Î.C.C.J.). Pe cale de consecință, recursul formulat de Municipiul Galați, prin Primar, cu neobservarea susmenționatei dispoziții legale, urmează a fi respins, ca tardiv. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC S.N.D. Galați SA critică hotărârea dată în apel, pe considerentul greșitei rețineri a calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu există identitate între persoana sa și persoana obligată, potrivit Legii nr. 10/2001, în raportul juridic dedus judecății.

Astfel, se arată, societatea comercială pârâtă a fost integral privatizată, înainte de apariția Legii nr. 10/2001 și nu are, în sensul legii, calitatea de „unitate deținătoare” sintagmă care, în înțelesul normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ, se referă, fie la entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată, cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie la entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, bunul care intră în sfera de aplicare a legii.

Recursul formulat de această pârâtă, este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, entitatea investită cu soluționarea acesteia, respectiv unitatea deținătoare, este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent. În speță, calitatea procesuală pasivă a pârâtei este dată de faptul investirii sale cu soluționarea notificării care, pe considerentul că o parte din terenul solicitat a fi restituit în natură, sau prin echivalent, se regăsește în patrimoniul său, i-a fost transmisă de către Primarul municipiului Galați, inițial sesizat.

Or, pârâta, fără a se conforma dispozițiilor legii, a ținut notificarea în nelucrare, fără a emite o dispoziție sau decizie, chiar de refuz al cererii de restituire, care să fie supusă controlului judecătoresc, și fără să o direcționeze, în situația în care se considera că soluționarea notificării nu este în competența sa, instituției publice implicată în privatizare. Ca atare, în mod corect s-a pronunțat instanța de control judiciar sub aspectul conduitei imputabile a acestei pârâte, lipsa răspunsului putând fi asimilată unui refuz al soluționării notificării, refuz care determină căderea acesteia în pretenții sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată. În recursul formulat în cauză de A.V.A.S., fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este criticată decizia dată în apel, după cum urmează: - în mod greșit s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă, în condițiile în care nu a fost investită cu soluționarea notificării iar procedura prealabilă față de A.V.A.S., nu s-a realizat, conform legii. - urmare modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competența de a stabili cuantumul despăgubirilor, ea fiind abilitată să emită doar o decizie motivată care să cuprindă propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, în situația îndeplinirii cerințelor legale și depunerea actelor doveditoare, în dosarul administrativ. - analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, revine, potrivit legii, Comisiei Centrale din subordinea Cancelariei Primului Ministru, iar nu A.V.A.S., care nu mai poate fi obligată la plata măsurilor reparatorii prin echivalent.

Recursul formulat de A.V.A.S. se privește ca fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, prevederile fiind aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. Măsurile reparatorii vizând aceste categorii de imobile se propun de către instituția publică care efectuează sau după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) din lege, fiind aplicabile în mod corespunzător.

Ca atare, calitatea procesuală pasivă a recurentei este dată de implicarea Fondului Proprietății de Stat, a cărei succesoare este, în procesul de privatizare al SC S.N.D. SA Galați, în condițiile în care ținerea în nelucrare a notificării de către această pârâtă, nu poate fi imputată reclamantei, al cărei demers judiciar trebuia să aibă ca finalitate soluționarea, în limitele legii, a cererilor formulate pe calea notificării și respectiv acțiunii în justiție, în raport de dovezile prezentate de aceasta și probele administrate. Ca atare, Înalta Curte nu va primi motivul de recurs vizând lipsa calității procesuale pasive, a recurentei pârâte. Criticile vizând greșita sa obligare directă, de către instanță, la plata sumelor reprezentând măsurile reparatorii prin echivalent, sunt însă fondate.

Astfel, Legea nr. 247/2005 „privind reforma în domeniile proprietății și justiției”, în Capitolul V al Titlului VII a stabilit care sunt procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, în situațiile în care, imobilele ce au făcut obiectul notificărilor, nu pot fi restituite în natură, analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, organism constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, ale cărei decizii sunt deasemenea supuse controlului judiciar, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Or, dacă s-ar accepta soluția dată prin decizia atacată, respectiv obligarea directă de către instanțe a instituției publice implicată în privatizare, sau a persoanelor juridice deținătoare, la plata sumelor reprezentând valoarea de piață a imobilelor, ce au făcut obiectul notificărilor (imobile ce nu pot fi restituite în natură) aceasta ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor legale mai sus invocate și lipsirea acestora de eficiență, cu vădit impact asupra bugetului și politicilor financiare ale statului.

Este adevărat că, în câteva din cauzele aflate pe rolul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România, reținând că Fondul Proprietatea nu funcționează într-un mod susceptibil a fi considerat ca echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri, (a se vedea cazul Ruxandra Ionescu împotriva României, Matache și alții împotriva României etc.) instanța europeană luând în considerare și prejudiciul suferit din cauza lipsei îndelungate de despăgubire (a se vedea cauza Porteanu împotriva României). În aceste cauze însă (unele vizând respingerea cererii pentru prematuritate, în condițiile în care nu fusese pronunțată o decizie administrativă în termenul legal de 60 de zile, prevăzut de lege) Curtea nu a contestat „marja de apreciere” de care beneficiază statele în a implementa proceduri administrative prealabile asigurării accesului concret și efectiv la o instanță.

Ceea ce a sancționat instanța europeană în cazurile mai sus enunțate (a se vedea și Hotărârea din 13 ianuarie 2009, emisă în cauza Faimblat împotriva României) nu este obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001 și respectiv Legea nr. 247/2005 ci accesul „teoretic și iluzoriu” la despăgubirile ce pot fi acordate în temeiul acestor legi, cauzat de funcționarea ineficientă – la data soluționării acestor cauze – a Fondului Proprietatea. Transpare, din întreaga practică CEDO, obligația Statul Român, în calitate de acționar unic la această societate de investiții, să asigure funcționarea eficientă a Fondului Proprietatea și respectiv conversia titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală, în despăgubire efectivă, după algoritmul de calcul stabilit prin lege.

În consecință, parcurgerea procedurilor administrative, nu prezintă, prin ea însăși „o problemă” din perspectiva Convenției, în condițiile în care rezultatul final al acestora este cel al unei despăgubiri efective. În considerarea celor ce preced, recursul formulat de A.V.A.S. urmează a se admite cu consecința modificării în parte a deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondat, a apelului declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv, recursul declarat de Municipiul Galați prin primar împotriva deciziei nr. 63/A din 16 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Respinge ca nefondat recursul declarat de SC S.N.D. Galați SA împotriva aceleiași decizii. Admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul reclamantei S.F. împotriva sentinței civile nr. 150 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Galați. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.