ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1834/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 164 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 430/2018 din 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Pitești, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată la 5 aprilie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2019, A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 164 din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, fără a preciza în drept motivul de revizuire pe care se întemeiază cererea.

Intimații C. și D. nu au formulat întâmpinare.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de revizuire, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de revizuire și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Revizuenții A. și B. au fost legal citați pentru termenul din 18 octombrie 2019, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 RON și 0,3 RON timbru judiciar, conform art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, respectiv art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificată, dar aceștia, în mod nejustificat, nu și-au îndeplinit obligația legală a timbrării revizuirii.

Totodată, se reține că prin încheierea din 5 aprilie 2019 a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de revizuenți, iar prin încheierea din 11 iunie 2019 a fost respinsă cererea privind reexaminarea încheierii din 5 aprilie 2019.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Constatând că prezenta cerere de revizuire nu a fost timbrată anticipat, că revizuenții A. și B. nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2019, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrată, a cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 164 din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 164 din 31 ianuarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.