ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 675/2019

Ședința publică din data de 26 martie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Timiș, secția I civilă a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a d-nei grefier A., formulată de intimatul B..

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 2 din 10 ianuarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, a arătat că domnul judecător C. a încălcat dispozițiile art. 41, 42 și 43 C. proc. civ.

La 20 martie 2018, intimata Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în care s-a menționat că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părțile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Analizând, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului din 07 februarie 2018 s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autorului căii extraordinare de atac, în baza art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a depune o diferență de taxa judiciară de timbru în cuantum în de 90 RON.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 13 februarie 2018, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, i s-a pus în vedere complinirea lipsurilor cererii de recurs anterior menționate, obligație căreia acesta nu s-a conformat.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării diferenței de taxă de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, instanța este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2019.