ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 1072/05.10.2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., prin reprezentant legal B., C. și B., în contradictoriu cu pârâții D. și E. S.A. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 15.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și câte 25.000 Euro față de fiecare dintre reclamanți, despăgubiri pentru daune morale. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul D.. A fost stabilit onorariu definitiv pentru expertul titular F. la suma de 1.500 RON și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților 7.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

La termenul din 27 martie 2019, instanța a pus în discuție greșita repartizare a cauzei la secția I civilă, în raport de Hotărârea nr. 5/10.03.2016 emisă de Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, conform căreia începând cu data de 15.03.2016 secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, precum și față de natura răspunderii societății asigurătoare.

Având în vedere că raporturile din cauza de față sunt privitoare la profesioniști, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 16.11.2018, astfel cum rezultă din fișa dosarului, s-a constatat că în mod greșit prezenta cauză a fost repartizată pe rolul secției I Civile în raport de Hotărârea nr. 5/10.03.2016, emisă de Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești, prin urmare, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată secției a II-a civile a Curții de Apel Pitești, în vederea repartizării aleatorii.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 04.04.2019.

La termenul de judecată din 16.05.2019, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale, în raport de faptul că apelantul-reclamant A. este minor și declinarea cauzei în raport de acest aspect la secția I Civilă, care este secție de minori și familie.

Prin hotărârea nr. 347/02.11.2006 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat redenumirea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești, în secția I Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie, precum și înființarea completelor specializate pentru cauze cu minori și familie în cadrul secției civile, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie.

Instanța a reținut că întrucât secția I civilă este secția specializată în soluționarea cauzelor privind minorii, iar secția a II-a civilă este specializată în cauze cu profesioniști, potrivit hotărârii nr. 5/2016 a Colegiul Curții de Apel Pitești, este necesar a se stabili care dintre cele două specializări are caracter prioritar.

În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului instituie reguli și principii proprii cauzelor cu minori, ce trebuie avute în vedere de către instanțele de judecată în soluționarea acestora. Astfel, art. 2 alin. (4) din Legea 272/2004 stabilește că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, iar art. 8 că în orice cauză care privește drepturi ale copilului, instanța verifică dacă înțelegerile dintre părinți sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

În consecință, față de existența unui ansamblu de reguli speciale pentru cauzele privind minori, precum și față de necesitatea respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului - apelantul-reclamant A. fiind minor, Curtea a apreciat că îi revine secției I Civile competența de soluționare a cauzei, iar în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Pitești, secția I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în temeiul unui raport de asigurare survenit ca urmare a producerii unui accident de circulație în urma căruia soțul reclamantei B. (mama minorilor), respectiv tatăl minorilor (A. și C.), G., a decedat. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 și urm. C. civ., art. 148 și urm., art. 194 și urm. C. proc. civ.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Analizând obiectul și natura juridică a cauzei deduse judecății, în raport de actele și lucrările dosarului, considerentele celor două hotărâri de declinare a competenței și dispozițiile legale în materie, Înalta Curte reține că în cauză prevalează natura raportului juridic iar nu calitatea de minori a unora dintre reclamanți întrucât cauza nu vizează necesitatea respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului ci acordarea unor daune pentru prejudiciul material și moral suferit de aceștia ca urmare a decesului tatălui lor.

Cum reclamanții au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în angajarea răspunderii civile delictuale în cadrul unui raport de asigurare, obiectul și temeiul juridic al cererii impun concluzia că litigiul dedus judecății nu are caracterul unui litigiu cu minori ci a unuia cu profesioniști având în vedere calitatea de profesionist a societății de asigurare.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.