ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1558/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Argeș, secția Civilă, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor materiale și morale rezultate în urma accidentului produs la 11 noiembrie 2013 în Ungaria, când, aflat la volanul autoturismului în care se afla și reclamantul, nu a adaptat viteza corespunzător condițiilor de drum, ieșind în decor și cauzând rănirea gravă a reclamantului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381, art. 1383, art. 1387 și art. 1388 C. civ.

La primul termen de judecată, cel din 21 iunie 2016, tribunalul a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a societății D. S.A.

Prin notele de ședință din 27 iunie 2016, reclamanții au arătat că societatea de asigurare este de fapt S.C. E. S.A.

Prin întâmpinarea formulată, D. S.A. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere forțată în cauză a acestei societăți, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2016, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. D. S.A.

În ceea ce privește cadrul procesual, reclamanții, prin apărător, au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu C., în calitate de pârât și cu două societăți de asigurare - S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A., în calitate de interveniente forțate.

Prin sentința civilă nr. 8 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului persoană fizică și a respins acțiunea reclamanților îndreptată împotriva acestei părți ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.

Prin decizia civilă nr. 2461 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 350 din 4 octombrie 2018, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte acțiunea majorată și a obligat-o pe pârâta S.C. E. S.A. să plătească reclamantului A. despăgubiri în sumă de 100.000 RON, reprezentând daune morale și suma de 28.950 RON, reprezentând daune materiale. L-a obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei B. suma de 1.084 RON despăgubiri materiale. Totodată, a fost obligată pârâta S.C. E. S.A. la plata sumei de 7.075 RON cheltuieli de judecată către reclamantul A. și pârâtul C. la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către reclamanta B..

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.

În motivarea acestei încheieri, prima instanță a reținut că raporturile din cauza de față sunt privitoare la profesioniști, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la 23 ianuarie 2019, motiv pentru care s-a constatat că în mod greșit dosarul a fost repartizat secției I Civile, în raport cu hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția propriei necompetențe materiale procesuale și a declinat competența soluționării apelului în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești s-a dispus preluarea tuturor dosarelor în materia litigiilor cu profesioniști de către secția a II-a Civilă începând cu 15 martie 2016, însă în cauză cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior acestei date, respectiv la 14 martie 2016, când a fost depusă la oficiul poștal.

Totodată, s-a constatat că secția I Civilă este competentă și din perspectiva prevederilor art. 25 alin. (2), coroborat cu art. 136 alin. (4) C. proc. civ.

În plus, s-a apreciat că apelul declarat în primul ciclu procesual și înregistrat pe rolul secției I Civile la 22 februarie 2017 a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2461 din 14 septembrie 2017, prin care s-a dispus admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fără să se fi invocat sau să se fi pus în discuție excepția necompetenței materiale procesuale în raport cu specializarea secției și cu hotărârea de colegiu evocată. Prin urmare, în opinia secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal cauza a rămas câștigată secției I Civile pentru a soluționa al doilea apel declarat în aceeași cauză, după rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 august 2019.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., întrucât două secții ale aceleiași curți de apel s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Sintetizând, se constată că prin acțiunea formulată, reclamanții A. și B. au învestit Tribunalul Argeș, secția Civilă cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor materiale și morale rezultate în urma accidentului produs la 11 noiembrie 2013 în Ungaria.

Ulterior, în ceea ce privește cadrul procesual, reclamanții au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu C., în calitate de pârât și cu două societăți de asigurare, anume S.C. E. S.A. și S.C. F. S.A. în calitate de interveniente forțate.

Prin sentința nr. 8 din 10 ianuarie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului persoană fizică și a respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, care a fost admis de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în sensul anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

După rejudecare, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte acțiunea majorată, a obligat-o pe pe pârâta S.C. E. S.A. să plătească reclamantului A. despăgubiri în sumă de 100.000 RON reprezentând daune morale și suma de 28.950 RON reprezentând daune materiale, iar pe pârâtul C. să plătească reclamantei B. suma de 1.084 RON reprezentând despăgubiri materiale.

Cu titlu preliminar, instanța supremă constată și reține că natura litigiului și stabilirea competenței se analizează la momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Trebuie subliniat că în speță S.C. E. S.A. a fost atrasă în judecată după verificarea competenței, inclusiv din perspectivă funcțională.

În acest context, Înalta Curte constată și că, inițial, competența de soluționare a cauzei a fost dată de faptul că instanța a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală într-un litigiu purtat între persoane fizice, profesioniștii fiind atrași ulterior în proces.

Constată, de asemenea, că hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel în primul ciclu procesual au fost date de către secția Civilă a Tribunalului Argeș, respectiv de către secția I Civilă a Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, în al doilea ciclu procesual competentă să soluționeze apelul este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea apelată, respectiv secția I Civilă a Curții de Apel Pitești., nu secția care, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al curții de apel, a preluat cauzele cu profesioniști.

Înalta Curte apreciază că, și din perspectiva competenței funcționale speciale, prezentul litigiu nu implică aspecte care să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, întrucât el are la bază răspunderea civilă delictuală, în litigiu este atras asigurătorul de răspundere civilă obligatorie prin efectul legii, astfel încât litigiul nu poate fi nicidecum circumscris tipurilor de cauze prevăzute exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii

Prin urmare, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.