ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1738/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:

Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 87 din 21 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

În argumentarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a reținut în esență că, față de obiectul cauzei - cerere de revizuire, dispozițiile art. 56 lit. c) Codul muncii și art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 nu au legătură cu soluționarea cauzei și că petenta tinde la modificarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nefiind indicat în ce fel aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale și că, în realitate, se invocă greșita aplicare a legii în litigiul ce a avut ca obiect asigurări sociale.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, s-a susținut în esență că sunt îndeplinite condițiile de la art. 29 alin. (5) C. proc. civ. privind sesizarea Curții Constituționale.

În continuare au fost dezvoltate aspecte referitoare la situația de fapt care a stat la baza generării litigiului dintre părți, obiectul cauzei și principalele etape ale procesului, recurenta susținând că nu a beneficiat de un proces echitabil, atât timp cât toate susținerile sale au fost ignorate de instanțele de judecată.

Prin urmare, s-a solicitat să se dispună sesizarea Curții Constituționale pentru a se constata dacă prevederile articolelor vizate de neconstituționalitate au încălcat principiile constituționale, prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție.

Prin recursul formulat este criticată soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 56 lit. c) Codul muncii și art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În urma analizei acestor condiții, în prezenta cauză, este incontestabil faptul că excepția a fost invocată de către petenta A. în fața unei instanțe judecătorești, respectiv Curtea de Apel Iași, și că vizează dispoziții din legi în vigoare.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, instanța de control judiciar reține că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din cererea de revizuire, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

În speță, excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. 56 lit. c) Codul muncii și art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010, invocată de către petenta A., cu referire la modul în care instanța a soluționat fondul litigiului și norme ce reglementează acordarea dreptului de pensie, prin care tinde la modificarea la nivel declarativ a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu poate avea legătură cu pricina, câtă vreme obiectul cauzei în care a fost invocată această excepție îl reprezintă cererea de revizuire.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod judicios, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., art. 56 lit. c) Codul muncii și art. 107 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 invocată nu are legătură cu cererea de revizuire, petenta A. criticând, în realitate, aplicarea greșită a legii în cauza sa, chestiune ce nu poate face obiectul controlului constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 300/2019 din 9 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2019.