ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2019

HOTĂRÂRE

09.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1690/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția - I Civilă la data de 19.12.2017, reclamanții A. și S.C. B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L., societate care editează publicația "D." și E., autoare a articolului având ca subiect activitatea societății F., au solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 250.000 RON, sub forma daunelor morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs reclamanților prin afirmațiile calomnioase privind reputația și probitatea profesională acestora, cuprinse în articolul de presă "Caracatița F.", redactat de către pârâte la data de 31.10.2017.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1198/23.10.2018, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 5.000 RON daune morale către reclamantul A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele S.C. C. S.R.L. și E..

La termenul de judecată din 29.05.2019 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a pus în discuție competența funcțională a secției I Civilă, în raport cu Hotărârea nr. 5/10.03.2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, conform căreia începând cu data de 15.03.2016 secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

Prin încheierea din 29.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, instanța a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției I civile a Curții de Apel Pitești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Curții de Apel Pitești.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că raporturile deduse judecății sunt privitoare la profesioniști, iar cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel ulterior datei de 15.03.2016, respectiv la data de 18.01.2019, împrejurare față de care a constatat că, în mod greșit, prezenta cauză a fost repartizată pe rolul acestei secții.

Astfel învestită, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la 25.06.2019, a admis excepția de necompetență materială funcțională a secției a II-a Civilă. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență și a suspendat judecata cauzei.

În fundamentarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanță a reținut că reclamanții sunt persoane fizice, că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, că prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a avut în vedere, în departajarea competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, criterii ce țin de natura litigiului.

Instanța s-a raportat și la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 prin care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Curtea a mai reținut și faptul că în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică".

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă competența materială procesuală de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. "dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești…", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, de strictă interpretare și aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepția de necompetență și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).

În cadrul competenței jurisdicționale, trebuie distins între competența materială de atribuțiune și competența teritorială, iar în cadrul acesteia se distinge între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Pentru determinarea competenței instanței de judecată sub aspect material procesual, prezintă importanță natura și obiectul litigiului, dincolo de calitatea părților.

Prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 06.04.2017, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Considerentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul deciziei nr. 18/2016, susțin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate în cadrul aceleiași instanțe se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Potrivit art. 3 C. civ., "(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. (3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»". Prin acțiune reclamanții, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâtei, o societate, în calitate de editor al unei publicații, la plata daunelor morale, pretenție întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357 și art. 1373 C. civ., dispoziții privind răspunderea civilă, invocând fapta culpabilă a pârâtei ca fiind cauza prejudiciului încercat prin publicarea unui articol defăimător, dispoziții avute exclusiv în vedere de prima instanță în soluționarea litigiului.

Prin acțiune reclamanții, persoane fizice, au solicitat obligarea pârâtei, o societate, în calitate de editor al unei publicații, la plata daunelor morale, pretenție întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357 și art. 1373 C. civ., dispoziții privind răspunderea civilă, invocând fapta culpabilă a pârâtei ca fiind cauza prejudiciului încercat prin publicarea unui articol defăimător.

Relevant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști, interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind definitorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în această decizie, cu privire la faptul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 C. proc. civ.

În concluzie, examinând părțile, obiectul și cauza litigiului de față, se remarcă faptul că acesta nu prezintă caracterele specifice unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I a Curții de Apel Pitești.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.