ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2020

HOTĂRÂRE

19.02.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr. x/2017, reclamanta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe acesta la plata sumei de 2.097,25 RON, reprezentând costul lucrărilor de reparație a stâlpului de branșament, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data împlinirii termenului de 30 de zile prevăzut în notificare, cu cheltuieli de judecată.

În esență, reclamanta a arătat că la 16 februarie 2017, prin fapta sa, pârâtul a produs distrugerea unui stâlp de branșament, în speță fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că stâlpul era avariat dinainte și că nici măcar firul de curent nu s-a rupt, fiind greu de crezut că o creangă de copac poate doborî un stâlp de beton.

Prin sentința civilă nr. 1187 din 28 iunie 2018, Judecătoria Horezu a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. a declarat apel, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 2.097,25 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin avarierea stâlpului de branșament.

Prin decizia civilă nr. 276/A din 7 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.097,25 RON (fără TVA), reprezentând evaluarea prejudiciului produs, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la rămânerea definitivă a hotărârii. Totodată, l-a obligat pe pârât în favoarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță, în sumă de 472 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 26 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale, invocată din oficiu și a înaintat cauza spre competență soluționare secției a II-a Civile a acestei instanțe, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul și în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesioniști".

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța inițial învestită a reținut că prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești s-a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă va judeca toate cauzele în materia litigiilor cu profesioniști.

În susținerea aceleiași soluții, a consemnat și că recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești la 14 mai 2019, deci ulterior hotărârii de colegiu evocate, precum și că obiectul acțiunii rezidă în răspundere civilă delictuală în materia litigiilor cu profesioniști.

Astfel, față de cele anterior expuse, a conchis că în mod greșit cauza a fost repartizată pe rolul secției I Civile și a trimis cauza spre competentă soluționare secției a II-a Civile a Curții de Apel Pitești.

Urmare a declinării, la 27 august 2019 litigiul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția propriei necompetențe funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune în acest sens, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești a reținut, în esență, că la emiterea hotărârii nr. 5 din10 martie 2016, Colegiul de conducere a avut în vedere natura litigiului ca și criteriu determinant pentru echilibrarea volumului de activitate a celor două secții civile, iar nu calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Secția a II-a Civilă a conchis în sensul celor de mai sus și în considerarea celor statuate de instanța supremă prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Astfel, reținând că în speță un profesionist pretinde săvârșirea unui delict civil de către o persoană fizică, a apreciat că litigiul dedus judecății nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate și ca atare nu se încadrează în categoria litigiilor cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, revenind în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Curtea a notat și incidența în speță a unui alt recurs în interesul legii, soluționat prin decizia nr. 17/2018, în cadrul căruia instanța supremă a statuat că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

Prin urmare, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ. a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență ivit și, în baza art. 136 alin. (2) din același Cod, a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 februarie 2020 sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar, conform art. 136 alin. (1) din același Cod, dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Înalta Curte reține că sunt întrunite condițiile existenței conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de două secții ale Curții de Apel Ploiești.

În speță, reclamanta DISTRIBUȚIE ENERGIE OLTENIA S.A. a învestit instanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, în contradictoriu cu pârâtul A..

Astfel, autoarea cererii introductive de instanță a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat prin avarierea unui stâlp de branșament la electricitate.

Este adevărat că nu calitatea de profesionist a reclamantei constituie, prin ea însăși, un criteriu de atragere a competenței instanței specializate în litigii cu profesioniști.

Este, însă, relevantă în cauză decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin această decizie, instanța supremă a statuat că, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Or, prin cererea introductivă de instanță reclamanta profesionist a solicitat acoperirea unui prejudiciu ce i-a afectat un stâlp de branșament electric, bun ce face parte din fondul de comerț al acesteia și care are legătură cu activitatea specifică desfășurată de aceasta, instanța supremă impunând concluzia că obiectul litigiului este unul care se încadrează în materia litigiilor cu profesioniști prin raportare la criteriul obiectului cererii și la dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, cauza putând fi considerată o cerere în materia societăților comerciale, legată de derularea activității unei astfel de societăți, astfel cum s-a statuat prin decizia de recurs în interesul legii anterior evocată.

Așa fiind, se reține că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia a fost declinată competența de soluționare a cauzei și care a declanșat prezentul conflict de competență a fost legal învestită, iar pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea acestei secții a Curții de Apel Pitești.