ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru, secția Civilă la 9 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. le-a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A., S.C. B. S.A. - Agenția Motru și C.., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. IV pct. 4.1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007 ca fiind clauze abuzive și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului și comision de acordare a creditului de la data contractării creditului, cu aplicarea dobânzii legale aferente acestui debit până la data plății efective, în urma rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în prezenta cauză.

Totodată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007 ca fiind abuzive, precum și stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să se calculeze la toată perioada contractului, în virtutea constatării ca abuzive a clauzei înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul criticat și prin raportare la art. 1271 C. civ.

S-a solicitat și obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuației cursului valutar, ca diferență de la cursul de schimb de la semnarea contractului și până în prezent, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda aferentă, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 553 din 14 martie 2018, Judecătoria Motru, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Agenția Motru, în sensul constatării nulității absolute a clauzei înscrise la art. 4 pct. 1 din contractul de credit nr. x din 29 martie 2007, respectiv clauza cu privire la comisionul de acordare a creditului de 2,5% din valoarea creditului, ca fiind abuzivă și, în consecință, s-a dispus eliminarea acesteia din contract.

Au fost obligate pârâtele B. S.A. - Agenția Motru și B. S.A. la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare a creditului, plătibilă în RON la cursul B.N.R. de la data plății și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 8 noiembrie 2017 și până la data plății efective.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus respingerea cererii în rest.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta pârâtă B. S.A.

Prin decizia nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. și a respins apelul declarat de pârâta B. S.A.

A fost schimbată sentința apelată în sensul admiterii acțiunii și constatării ca fiind abuzive a clauzelor prin care riscul creditului este lăsat exclusiv în sarcina consumatorului (art. 5 pct. 5.1 din contract) și s-a dispus ca plata ratelor să fie făcută la cursul CHF de la data contractării creditului.

Prin aceeași decizie s-a dispus și restituirea sumelor plătite în plus față de acest curs, de la data reținerii până la restituirea efectivă, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală.

Recurenta-pârâta D. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 22 mai 2019.

La termenul din 1 octombrie 2019 instanța supremă a luat în examinare excepția propriei necompetențe materiale în soluționarea recursului, invocată de intimata C..

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1), raportat la art. 97 pct. 1 și art. 483 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 96 pct. (3) C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei nr. 562/2018 din 3 decembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.