ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru, secția civilă, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. SA, B. SA - Agenția Motru și C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. IV pct. 4.1 alin. (2), art. 4.3 din contractul de credit nr. x din 9 ianuarie 2007, ca fiind clauze abuzive;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare lunară a creditului și comisionul de acordare a creditului de la data contractării creditului, cu aplicarea dobânzii legale aferente acestui debit până la data plății efective, în urma rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în prezenta cauză;

- constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit nr. x din 9 octombrie 2007, ca fiind abuzive;

- stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - LEU, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să se calculeze la toată perioada contractului, în virtutea constatării ca abuzivă a clauzei înscrise la art. V pct. 5.1 din contractul de credit, prin raportare la art. 1271 C. civ. și obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuației cursului valutar, ca diferență a cursului de schimb de la data semnării contractului și până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda aferentă, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 1271 C. civ.

Prin Sentința nr. 562/2018 din 14 martie 2018, Judecătoria Motru, secția Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA - Agenția Motru, B. SA și C..

S-a constatat nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. IV pct. 1 din contractul de credit de consum nr. x din 9 octombrie 2007, respectiv clauza cu privire la comisionul de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului, ca fiind abuzivă și, în consecință, s-a dispus eliminarea acesteia din contract.

Au fost obligate pârâtele SC B. SA - Agenția Motru și SC B. SA la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare credit, plătibilă în RON la cursul BNR din ziua plății și la plata dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 25 octombrie 2017 și până la data plății efective și la 2500 RON cheltuieli de judecată către reclamant. S-a respins în rest cererea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A. și pârâta B. SA.

Prin Decizia nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta B. SA.

Prin aceeași decizie, s-a admis apelul declarat de reclamantul A., în sensul schimbării sentinței apelate, cu consecința constatării nulității absolute parțiale a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului. S-a dispus recalcularea și plata ratelor creditului pe toată durata de derulare, în moneda creditului, la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

S-a dispus restituirea sumelor încasate ca diferențe de curs valutar actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă de la data încasării la data restituirii.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Pârâtele B. SA și C. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Pârâta B. SA a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate și, în urma rejudecării procesului în fond, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

Pârâta C. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, schimbarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii în tot a acțiunii. Totodată, s-a solicitat diminuarea sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 14 ianuarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursurilor îl reprezintă Decizia nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursurile declarate împotriva acestei hotărâri sunt de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâtele B. SA și C. împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâtele B. SA și C. împotriva Deciziei nr. 478/2018 din 16 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2019.

GGC - CL