ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 7 mai 2019
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la 25 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtele E. S.A. și E. S.A. - Agenția Motru, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 4 pct. 4.10 lit. a)-c) din contractul de credit nr. x din 28 iunie 2007;
să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare, comision de administrare și comision de evaluare a garanției, de la data perceperii lor, precum și la plata dobânzii legale aferente până la data restituirii;
să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 5 pct. 5.1 și pct. 5.5 din același contract;
să dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF/leu, la cursul de la momentul semnării contractului, care să rămână valabil pe toată perioada contractuală;
să dispună denominarea plăților în moneda națională;
să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor reprezentând diferența de curs valutar, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda legală aferentă de la momentul încasări și până la data restituirii;
să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, O.G. nr. 21/1991, Regulamentul B.N.R. nr. 3/2007 și Norma B.N.R. nr. 17/2003.
Prin sentința civilă nr. 144 din 23 ianuarie 2018, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 620 din 21 martie 2018, Judecătoria Motru a admis în parte cererea formulată de reclamanții B., A., C. și D., în contradictoriu cu pârâtele E. S.A. și E. S.A. - Agenția Motru; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 4 pct. 4.10 lit. a) din contractul de credit nr. x din 28 iunie 2007; a obligat-o pe pârâta E. S.A. la restituirea către reclamanți a sumei încasate cu titlu de comision de acordare de 1% din valoarea creditului, plătibilă în RON, la cursul B.N.R. de la data plății și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii și până la data restituirii; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.300 RON; a respins celelalte capete de cerere.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta E. S.A.
Prin decizia nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți B., A., C. și D. împotriva sentinței primei instanțe și a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă E. S.A. împotriva aceleiași sentințe; a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea și a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar de la art. 5 pct. 5.1 din contractul de credit și a dispus ca rambursarea ratelor de credit să se facă la cursul CHF/leu de la data contractării și restituirea sumelor plătite în plus față de acest curs, de la data încasării și până la data restituirii, actualizate cu dobânda legală și rata inflației; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a obligat-o pe apelanta-pârâtă E. S.A. la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.400 RON.
Împotriva deciziei instanței de apel, F. S.A. (societate absorbantă a societății E. S.A.) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 22 ianuarie 2019.
Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 15 februarie 2019.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. împotriva deciziei nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.