ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2018

HOTĂRÂRE
23.02.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2016, sub nr. x/263/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. C. S.A. - Agenția Motru, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:

- să se constate nulitatea absolută a art. 4 pct. 4.10 lit. a), b), art. 5 pct. 5.1 din Contractul de credit nr. HL10747/23.04.2007 ca fiind abuzive și, pe cale de consecință să dispună:

- obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare și comision de administrare actualizate la data plății, cu rata inflației și dobânda legală aferentă;

- stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - LEU, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care să rămână valabil pe toată perioada contractului;

- denominarea în moneda națională a plăților;

- obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate cu titlu de comision de procesare și comision de administrare, actualizate la data plății, cu rata inflației și dobânda legală aferentă;

- obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuației cursului valutar (deci sume provenite din diferența de curs valutar), ca diferență de la cursul de schimb de la semnarea contractului și până în prezent, actualizate la data plății, cu rata inflației și dobânda legală aferentă;

- obligarea pârâtelor la întocmirea și eliberarea unui grafic de rambursare a împrumutului acordat, conținând sumele reprezentând rate lunare, calculate după înghețarea cursului de schimb CHF - LEU și denominarea în moneda națională a plăților.

De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 1493 din 28.06.2017 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.A. - Agenția Motru și D.

A fost constatată nulitatea clauzei înscrise la art. 4 pct. 4.10 lit. a) din Contractul de credit nr. x din 23.04.2007, respectiv clauza cu privire la comisionul de acordare credit de 1% calculat la valoarea creditului, ca fiind abuzivă și, în consecință, dispune eliminarea acesteia din contract.

A fost obligată pârâta S.C. C. S.A. la restituirea către reclamanți a sumei de 355 CHF plătibilă în RON la cursul B.N.R. de la data plății, încasată cu titlu de comision de acordare și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 06.12.2016 și până la data plății efective.

A fost respinsă în rest cererea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, apelanta pârâtă C. S.A. și apelanții reclamanți A. și B.

Prin Decizia nr. 1917 din 24 noiembrie 2017 a Tribunalului Gorj, secția I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți A. și B., împotriva Sentinței civile nr. 1493 din 28.06.2017 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu apelanta pârâtă C. S.A. și intimatul pârât D.

A fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă C. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 1493 din 28.06.2017 pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu apelanții reclamanți A. și B., intimatul pârât D.

A fost schimbată sentința în sensul respingerii acțiunii.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs, recurenții-reclamanți B. și A., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94 - 97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Gorj, secția I civilă revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 1917 din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-01-31
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2019
Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA, SC C. SA - Agenția Motru și D. au solicitat constatarea n
ÎCCJ 2018-04-19
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2018
Ședința publică din data de 19 aprilie 2018 Asupra recursului de față: Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 24.08.2016 sub nr3556/263/2016 reclamanții A. și
ÎCCJ 2018-10-02
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3886/2018
Ședința publică din data de 2 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Motru la data de 23 februarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârât
ÎCCJ 2019-02-26
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 358/2019
Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub Dosarul nr. x/2017, la data de 8 noiembrie 2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele SC C. SA și S
ÎCCJ 2018-11-20
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5007/2018
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14.12.2016 pe rolul Judecătoriei Motru, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtele E. S.A., E. S
Sursă