ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 358/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub Dosarul nr. x/2017, la data de 8 noiembrie 2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtele SC C. SA și SC C. SA - Agenția Motru, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună următoarele: - constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la pct. 4 art. 4.10 lit. a), b), c), d), e) din contractul de credit nr. x din 05.06.2007, ca fiind clauze abuzive; - obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare și comision de administrare actualizate la data plății, cu rata inflației și dobânda legală aferentă, în urma rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în prezenta cauză; - constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la punctul 5 art. 5.1 din contractul de credit nr. x din 05.06.2007, ca fiind clauză abuzivă; - stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-LEU, la cursul existent în momentul semnării contractului, curs care se calculeze la toată perioada contractului, în virtutea constatării ca abuzivă a clauzei înscrise la art. 5.1 din contractul criticat și prin raportare la art. 1271 C. civ. - obligarea pârâtelor la returnarea sumelor încasate în urma fluctuației cursului valutar (deci sume provenite din diferența de curs valutar), ca diferență de la cursul de schimb de la semnarea contractului și până în prezent, actualizate la data plății, cu rata inflației și dobânda legală aferentă. În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 5, art. 965, art. 966 din C. civ. din 1864, art. 1578 C. civ. în vigoare la data semnării contractului.

Prin Sentința civilă nr. 343 din 19 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Motru, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA Agenția Motru și SC C. SA București. S-au constatat ca fiind abuzive clauzele prevăzute de art. 4.10 lit. a), b) și c) din contractul x/05.06.2007 și, pe cale de consecință, s-a constatat nulitatea absolută a acestora. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumelor reținute în temeiul art. 4.10 lit. a), b) și c) din contractul x/07.06.2007 la cursul B.N.R. în RON la data plății sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală. A fost respinsă în rest cererea. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.400 RON.

Prin Decizia nr. 449/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanți A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 343 din 19 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Motru. A fost admis apelul declarat de pârâta SC C. SA București împotriva Sentinței civile nr. 343 din 19 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Motru, fiind schimbată sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea, au fost respinse cererile privind constatarea caracterului abuziv al art. 4.10 lit. b) - comision de administrare lunară, art. 4.10 lit. d) privind comisionul de rambursare anticipată. Totodată, s-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.1 - în teza referitoare la riscul valutar și s-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei prevăzute de art. 5.1, în teza privind suportarea riscul valutar de către împrumutați, fiind menținută această clauză în teza referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordat. S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă și rata inflației. Au fost reduse cheltuielile de judecată acordate în primă instanță de la suma de 2400 RON la suma de 1200 RON. A fost obligată apelanta-pârâtă la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 3200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată la prima instanța și în apel. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva Deciziei nr. 449/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta C. SA București, în raport cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 7 decembrie 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv. Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege". Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel. Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018. Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 449/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă. Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului. Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe. Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. SA București împotriva Deciziei nr. 449/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.