ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 213/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.06.2017 pe rolul Judecătoriei Motru, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Agenția Motru, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 4.1 și art. 5.1 din Contractul de credit nr. x din 07.05.2007 și să oblige pârâtele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare a creditului și de comision de administrare, actualizate la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă; de asemenea, a solicitat să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb franc elvețian-leu la cursul de la data semnării contractului, denominarea în moneda națională a plăților și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus, provenite din diferența de curs valutar, actualizate la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 148/23.01.2018, astfel cum a fost completată prin Sentința civilă nr. 619/21.03.2018, Judecătoria Motru a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 4.1 din Contractul de credit de consum nr. x/07.05.2007 și, în consecință, a dispus eliminarea acesteia din contract; a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu comision de acordare credit, în RON, la cursul afișat de B.N.R. la data plății, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data introducerii acțiunii, a respins în rest acțiunea și a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 148/23.01.2018, A. și B. S.A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; B. S.A. a formulat apel și împotriva Sentinței civile nr. 619/21.03.2018.

Prin Decizia nr. 436/02.10.2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de A. și a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis în totalitate acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei inserate la art. 5.1 din contract, prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorului, cu consecința recalculării și plății ratelor creditului pe toată perioada creditului în franci elvețieni, la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului și a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferențe de curs valutar, actualizate cu rata inflației, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data încasării până la data plății.

Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de B. S.A. și a fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei din apel, B. S.A. a declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Gorj și înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului (incidente în speță din perspectiva art. 24 și 27 C. proc. civ.), "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 02.10.2018, ulterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.

Prin Decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva Deciziei nr. 436/02.10.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - NN