ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii formulate de petenții A. și B., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă la 20 ianuarie 2010 sub nr. x/2010, reclamanții B. și A. l-au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București și de Primarul General al Municipiului București, solicitând rezoluțiunea contractului de schimb cu sultă autentificat sub nr. x din 15 martie 2008 de Biroul Notarului Public "C. și D." București, din culpa exclusivă a pârâtului Municipiul București; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de schimb cu sultă, în sensul redobândirii de către Municipiul București a dreptului de proprietate asupra imobilului pe care l-a oferit spre schimb (Satul Francez) și a plății de către Municipiul București a echivalentului valoric al imobilului pe care reclamanții l-au oferit spre schimb; obligarea Municipiului București la plata sumei recunoscute ca fiind datorată de Municipiul București prin contractul de schimb; obligarea Municipiului București la plata sumelor primite de la reclamanți cu titlu de sultă conform contractului de schimb; obligarea Municipiului București la plata dobânzii legale la sumele datorate, de la 15 martie 2008 până la plata efectivă a acestor sume.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1020, art. 1021, art. 1408 și art. 1409 din C. civ.

La 14 iunie 2010 reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au arătat că totalul sumelor solicitate este de 143.987.000 euro, adică 593.168.845 RON la cursul de 4,1196 RON pentru 1 euro la 20 ianuarie 2010 și dobânzile curse până la momentul introducerii acțiunii sunt în sumă de 79.484.625 RON, totalul sumelor ce formează pretențiile fiind de 672.653.470 RON. Reclamanții au arătat că s-au solicitat dobânzile până la plata efectivă, fără ca acestea să poată fi evaluate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 februarie 2004 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2011, reclamantul Municipiul București, prin Primarul General a solicitat să se constate nulitatea parțială a contractului de schimb cu sultă încheiat între B. și A., pe de o parte și Municipiul București, de cealaltă parte, autentificat sub nr. x în 15 martie 2008 de către Biroul Notarului Public "C. și D.", dat fiind că art. 6.8 din contract, prin care Municipiul București și-a asumat obligația "de a aproba pe terenul din Satul Francez dat în schimb E. în temeiul contractului de schimb, parametrii urbanistici similari zonei, respectiv POT 60%, CUT 3,5 și H (înălțime): P+5", este lovit de nulitate absolută.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 36 și 45 din Legea nr. 215/2001, pe dispozițiile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și pe cele ale Legii nr. 52/2003.

La termenul din 29 martie 2011, Tribunalul a dispus conexarea dosarului nr. x/2011 la dosarul nr. x/2010.

Prin sentința civilă nr. 1309/2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă s-au hotărât următoarele:

- a fost admisă cererea principală formulată de reclamanții B. și A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București și cu pârâtul Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București;

- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea conexă formulată de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București în contradictoriu cu reclamanții B. și A.;

- s-a dispus rezoluțiunea contractului de schimb cu sultă autentificat sub nr. x din 15 martie 2008 de notar public D. și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de schimb cu sultă, în sensul că a fost obligat pârâtul Municipiul București, prin Primar General la plata către reclamanții B. și A. a următoarelor sume: 109.216.400 euro, reprezentând contravaloarea imobilului teren situat în București, str. x, sector 1 și în b-dul x nr. 110-112, sector 1; 6.417.669 euro reprezentând contravaloarea sultei achitate de reclamanții B. și A. prin contractul de schimb cu sultă; 29.757.210 euro reprezentând contravaloare despăgubiri, conform contractului de schimb cu sultă; 79.484.625 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumelor indicate anterior, calculată pentru perioada aprilie 2008 - decembrie 2009, precum și dobânda legală aferentă sumelor indicate anterior, calculată în continuare până la data plății efective a acestor sume;

- au fost respinse ca neîntemeiate cererile de intervenție forțată a S.C. F. S.R.L. și a S.C. G. S.A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiate cererile de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1309 din 5 iulie 2011, pronunțată de această instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 1309 din 5 iulie 2010 și a încheierilor interlocutorii pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă au declarat apel reclamanții și pârâtul Municipiul București, atât prin Primarul General, cât și prin Consiliul General al Municipiului București.

Pârâții B. și A. au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 16546 din 17 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2011, arătând că nu au avut cunoștință de existența acestui dosar, că în sens contrar s-a pronunțat Tribunalul București, secția a V-a civilă prin sentința civilă nr. 1309 din 5 iulie 2011. Au invocat prevederile art. 163 din C. proc. civ.

În motivele de apel, pârâții au arătat că se impune anularea acestei proceduri, având în vedere situația de litispendență, în realitate existând o singură cauză, iar competența de soluționare a acesteia revine instanței mai înalte în grad, care judecă deja aceeași cerere în faza apelului. Apelanții au arătat că invocă aceleași apărări pe care le-au formulat în dosarul nr. x/2011, cererile fiind identice.

În cadrul procedurii de judecată în apel, prin încheierea din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția de litispendență și a reunit la prezentul dosar dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanță care înregistrase apelul declarat în acest dosar.

La 7 noiembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a pronunțat decizia civilă nr. 313/A, prin care a admis apelul reclamanților B. și A. împotriva sentinței civile nr. 16546 din 27 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București, pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București reprezentat de Primarul General al Municipiului București.

Prin aceeași decizie au fost admise apelurile declarate de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București și de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1309 din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, astfel:

- a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții B. și A. împotriva pârâtului Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București;

- a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții B. și A. împotriva pârâtului Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București și, în consecință:

- 109.216.400 euro, reprezentând contravaloarea imobilului teren situat în București, str. x, sector 1 și în b-dul x nr. 110-112, plus dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data introducerii acțiunii - 20 august 2010 până la data plății efective a sumei;

- 6.417.669 euro, reprezentând contravaloarea sultei achitate de reclamanții B. și A. prin contractul de schimb cu sultă, plus dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu luna aprilie 2008, până la data plății efective a sumei;

- i-a obligat pe reclamanții B. și A. la restituirea în deplină proprietate și posesie către pârâtul Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București a imobilului liber de orice sarcini, situat în București, Șoseaua x, compus din teren în suprafață de 28.500 mp și construcțiile edificate pe acesta, identificate conform art. 2.2 din contractul de schimb cu sultă;

Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București și de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Consiliul General al Municipiului București împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 313A din 7 noiembrie 2013 au declarat recurs reclamanții și pârâtul Municipiul București, atât prin Primarul General, cât și prin Consiliul General al Municipiului București.

Prin decizia nr. 3534 din 12 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a decis următoarele:

- a respins excepția lipsei de interes invocată de recurenții-reclamanți B. și A. cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul General și prin Consiliul General al Municipiului București;

- a respins excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul București, prin Primarul General și prin Consiliul General al Municipiului București invocată de recurenții-reclamanți B. și A. în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

- a admis excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de recurenții - reclamanți B. și A. și a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de aceștia împotriva deciziei civile nr. 313/A din 7 noiembrie 2013;

- a admis recursul declarat de recurentul - pârât Municipiul București, prin Primarul General și prin Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 313/A din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia civilă nr. 832 A din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în rejudecare, s-au decis următoarele:

- s-a admis apelul declarat de reclamanții B. și A. împotriva sentinței civile nr. 16546 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2011, pe care a schimbat-o în totalitate, respingând ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București;

- s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București și de Consiliul General al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1309 din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

- au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1309 din 5 iulie 2011;

- a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București, reprezentat de Primarul General al Municipiului București și de Consiliul General al Municipiului București împotriva încheierii de ședință din 25 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a V-a civilă;

- a fost majorat onorariul cuvenit experților de la suma de 1.000 RON la suma de 6.000 RON pentru fiecare expert, fiind obligat apelantul-pârât la plata sumei de 6.000 RON pentru fiecare expert.

Ulterior, prin încheierea din 10 decembrie 2018, instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea Municipiului București, reprezentat prin Primar General, prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 832 A din 11 iulie 2018.

Împotriva deciziei civile nr. 823 A din 11 iulie 2018 au declarat recurs reclamanții B. și A., pârâtul Municipiul București, prin Consiliul General al Municipiului București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a participat la dezbaterea cauzei în apel.

De asemenea, a declarat recurs împotriva deciziei și încheierilor premergătoare din 13 iunie 2016, 25 iunie 2018 și 4 iulie 2018 Muncipiul București, prin Primarul General al Municipiului București.

Același recurent a declarat recurs și împotriva încheierii din 10 decembrie 2018, solicitând casarea acesteia și lămurirea dispozitivului deciziei în sensul solicitat de parte.

Prin încheierea din 21 august 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea provizorie a deciziei atacate până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul recursului, iar prin încheierea din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea petentului Municipiul București, prin Primarul General și s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 832 A din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, până la soluționarea recursurilor.

Prin decizia nr. 1158 din 4 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 832A/2018 din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 832A/2018 din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și încheierilor din 13 iunie 2016, 25 iunie 2018, 4 iulie 2018 și 10 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Totodată, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 832A/2018 din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a respins ca nefondat și recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei civile nr. 832A/2018 din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

La 13 iunie 2019, petenții A. și B. au formulat cerere de atribuire a cauțiunii în sumă de 46.194.940,84 RON, achitată de recurentul Municipiul București, prin Primarul General și prin Consiliul General al Municipiului București în dosarul nr. x/2018, cu recipisa nr. x din 9 august 2018, emisă de H. - Sucursala Victoria.

În motivare, petenții au susținut că cererea a fost formulată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat că cererea de atribuire a cauțiunii a fost formulată de partea îndreptățită, respectiv de intimații-reclamanți prejudiciați prin suspendarea executării și apoi prin tergiversarea de către recurent a soluționării recursului, pentru a beneficia cât mai mult de efectele acestei suspendări.

De asemenea, s-a arătat că cererea de atribuire a cauțiunii a fost formulată în termen de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.

La 24 septembrie 2019, intimatul Municipiul București, prin Primar General a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la faptul că cererea în despăgubiri asupra cauțiunii este una în răspundere civilă delictuală, pentru care competența materială și teritorială se determină după regulile de drept procesual comun, iar nu după cele privind cauțiunea. Prin urmare, intimatul a susținut că cererea este de competența materială a Tribunalului București, potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ.

Analizând cererea formulată de petenții A. și B. în raport cu temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Petenții A. și B. au formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., prin care au solicitat atribuirea sumei de 46.194.940,84 RON, consemnată cu titlu de cauțiune cu recipisa nr. x din 9 august 2018, emisă de H. - Sucursala Victoria de către recurentul Municipiul București, prin Primarul General și prin Consiliul General al Municipiului București în dosarul nr. x/2018, care a avut ca obiect cererea de suspendare a executării până la soluționarea recursului împotriva deciziei civile nr. 832 A din 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, recurs ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și care a fost respins ca nefondat la 4 iunie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., "cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabila, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".

Deși aserțiunea petenților cu privire la scopul și funcțiile cauțiunii, astfel cum este reglementată în art. 723

1

C. proc. civ. sunt corecte, concluzia pe care încearcă să o acrediteze în expunerea raționamentului juridic, în sensul că instanța învestită cu soluționarea cererii de restituire a cauțiunii este competentă să soluționeze și acțiunea în despăgubiri din cuantumul cauțiunii, este vădit greșită, neavând niciun fundament în dispozițiile legale incidente în această materie.

Înalta Curte constată că cererea petenților A. și B. nu se circumscrie prevederilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., deoarece nu este o cerere de restituire a cauțiunii, ci este o cerere de despăgubire din cauțiune ca urmare a imposibilității de executare a titlului executoriu.

Acțiunea în despăgubiri este o acțiune patrimonială având un obiect evaluabil în bani, competența de soluționare în prima instanță a unei astfel de cereri fiind supusă dispozițiilor generale cuprinse în Cartea I Titlul I- Competența după materie și Titlul II Competența teritorială din C. proc. civ.

Asimilarea cu care petenții operează în expunerea raționamentului juridic, între instanța competentă să dispună restituirea cauțiunii și instanța competentă să soluționeze cererea de despăgubiri din valoarea cauțiunii, formulată de persoana îndreptățită este lipsită de temei legal, deoarece nicio dispoziție din cuprinsul art. 723

1

C. proc. civ. nu justifică o astfel de concluzie, distinct de faptul că, în materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind determinată prin lege, iar în materie de competență materială sau de atribuțiune normele care o reglementează au un caracter imperativ.

Competența în materia eliberării cauțiunii este statuată în art. 332, cu referire la art. 723

1

C. proc. civ. și implică, într-adevăr, numai verificări formale sub aspectul îndeplinirii condițiilor prescrise de textul de lege, cererea având un caracter necontencios.

În schimb, cererea în despăgubiri din valoarea cauțiunii este o cerere contencioasă, care presupune examinarea elementelor răspunderii civile delictuale sub aspectul exercițiului abuziv al acțiunii (în speță cererea de suspendare a executării), al prejudiciului produs și al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită și conduita procesuală a părții, competența de soluționare a unei astfel de acțiuni patrimoniale aparținând instanței de drept comun, în raport cu valoarea sa.

În cauză, petenții încearcă să acrediteze ideea că este vorba despre o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., idee cu care însă Înalta Curte nu poate fi de acord pentru că aceste prevederi legale vizează doar instituția restituirii de cauțiune, iar cererea petenților este, în realitate, o acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, pentru care competența se determină potrivit dreptului comun.

Astfel, conform art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. de la 1865 (aplicabil litigiului de față în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012), tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) coroborat cu art. 158 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, raportat la suma de 46.194.940,84 RON solicitată de petenții A. și B. prin cererea formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a cererii formulate de petenții A. și B., în favoarea Tribunalului București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.