ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată

la data de 30 aprilie 2013 la Tribunalul Buzău, reclamanta S.A.M., domiciliată

în orașul Târgu Secuiesc, județul Covasna, având reședința în municipiul Buzău

și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat D.V.

în municipiul Buzău, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL pendinte

de H.A. Sibiu ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la

plata sumei de 11,786 euro reprezentând diferență dintre suma primită și cea

cuvenită pentru 551 zile de delegare în afara României, a sumei de 738 euro

reținută nelegal drept garanție în valută din suma plătită drept diurnă de

delegare, obligarea pârâtei la plata sumei de 788 RON reținută din salariu cu

titlu de penalizări, obligarea pârâtei la plata sumei de 360 RON reținută drept

garanții în monedă națională peste baremul de 200 RON stabilit prin contractul

de garanție, precum și obligarea la cheltuieli de judecată.

În drept a invocat

dispozițiile H.G. nr. 518/1995, C.C.M.N.N. pe anii 2007 - 2011, C. muncii, art.

1088 C. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 755 din 26 iunie 2013 Tribunalul Buzău și-a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că reclamanta își are domiciliul în județul Covasna.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că "Cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează tribunalului în a

cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul",

iar reclamanta are domiciliul în orașul Târgu Secuiesc, județul Covasna.

Prin Sentința civilă

nr. 254 din 27 februarie 2014 Tribunalul Covasna și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflictul, negativ de

competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că art. 269 din C. muncii stipulează că judecarea

conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite potrivit legii,

iar cererile referitoare la aceste cauze se adresează instanței competente în a

cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința ori sediul. S-a

mai reținut că dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 nu derogă de la

aceste dispoziții ale C. muncii.

Cu privire la

conflictul negativ de competență urmează a se constata că instanța competentă

în soluționarea cererii de chemare în judecată este Tribunalul Buzău pentru

următoarele considerente.

În conformitate cu

dispozițiile art. 194 C. proc. civ. reclamanta a indicat în cererea de chemare

în judecată ca reședință municipiul Buzău, cartier B. și sediu ales pentru

comunicarea actelor de procedură Cabinet avocat "D.V.", care se află

în Buzău, cartier E.

Art. 107 din C. proc.

civ. statuează: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu

prevede altfel".

Art. 269 alin. (1)

din C. muncii prevede: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare

la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competențe în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz,

sediul."

Art. 210 din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social prevede: "Cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a

cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Literatura de

specialitate și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că domiciliul

părții litigante se identifică cu locuința statornică de fapt a acesteia. În

acest sens, prin "domiciliu" în sens procesual se înțelege acela pe

care o persoană și l-a stabilit în fapt, localitatea unde trăiește, deoarece

scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile

aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a fi

respectat principiul dreptului la apărare și a se facilita realizarea actului

de justiție.

Ceea ce interesează

în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește

efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință.

Prin prevederile sale

art. 269 din C. muncii derogă de la dreptul comun, conferind un beneficiu

reclamantului,

În această situație,

potrivit dispozițiilor art. 107 și 116 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile

art. 269 din C. muncii, competența teritorială în soluționarea pricinii revine

Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Buzău, secția I

civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS