ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1442/2018

Ședința publică din data de 25 aprilie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1220/2017 din 27 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, în favoarea Tribunalului Neamț.

Instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aceste texte instituie o competență teritorială de ordine publică.

Locul de muncă al reclamantei este în circumscripția Tribunalului București, ceea ce ar atrage competența acestei instanțe, tribunal în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanta. Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Alineatul 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. Prin raportare la aceste prevederi legale, instanța a reținut că reclamanta nu ar fi putut sesiza Tribunalul București.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești."

Pe de altă parte, domiciliul reclamantei este în oraș Târgu Neamț, județul Neamț.

În cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) din C. proc. civ., care să-i permită reclamantei sesizarea oricărui tribunal de la o curte de apel învecinată, întrucât se aplică art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că reclamanta va sesiza instanța de la domiciliul său.

Prin sentința civilă nr. 193 din 08 februarie 2018, Tribunalului Neamț, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în fapt, reclamanta, ce funcționează ca grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, aspect ce reiese din tabelul nominal cu personalul auxiliar de specialitate ce a fost depus la dosarul Tribunalului Buzău, fila x, poziția 6 din tabel, cu domiciliul în județul Brașov, a formulat prezenta cerere, având ca obiect litigiu de muncă - plată diferențe salariale, pe care a înțeles să o depună la Tribunalul Buzău, în considerarea dispozițiilor art. 127 din noul C. proc. civ., instanță învecinată curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitate.

Astfel, față de funcția deținută de reclamantă la momentul sesizării instanței (27.06.2017), sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricărei dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3)Dispozițiile alin. (1) (…) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prevederile legale anterior enunțate, ce au caracter imperativ, obligă așadar reclamanta, în raport de calitatea sa de grefier, ce își desfășoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza, să sesizeze una dintre instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Tribunalul are astfel în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și justiție RIL nr. 7/2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, s-a stabilit, pe de-o parte, că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță, iar sub aspectul noțiunii de "grefier", textul de lege trebuie interpretat în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Prin urmare, norma prevăzută de art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. are incidență în cauză, prevalând față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011, dată fiind funcțiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. și anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

Înalta Curte constată că reclamanta are calitatea de grefier și funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Alin. 3 al aceluiași articol statuează că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. s-a stabilit că "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță".

În pronunțarea acestei decizii, Înalta Curte a apreciat că prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. își găsesc aplicarea numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competența instanței la care acesta își desfășoară activitate, fiind avută în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac. Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În speța dedusă judecății, reclamanta grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a înțeles să învestească Tribunalul Buzău cu cererea ce face obiectul prezentei cauze, instanță învecinată curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, raportat la dispozițiile art. 127 din noul C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2018.