ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 116 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Liești a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Liești ca fiind inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 938/838/2012 din data de 7 iunie 2012, condamnatul S.D.V. a formulat o cerere de revizuire cu privire la Sentința penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr. 1393/838/2010, arătând că a fost judecat și condamnat în lipsă și nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen., întrucât nu a emis facturile fiscale și nu are cunoștință cum de apare ștampila fostei sale societăți pe acestea. A mai arătat că martorul P.V. audiat, în cauză, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și îl consideră vinovat de falsificarea facturilor.

În drept, s-a apreciat că petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Liești, în Dosarul nr. 1393/838/2010, revizuentul S.D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a  II-a și lit. b) C. pen. Hotărârea Judecătoriei Liești a rămas definitivă la data de 9 martie 2011, prin neapelare.

Împotriva Sentinței penale nr. 116 din 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Liești a declarat recurs revizuentul S.D.V. criticând soluția fondului pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, sub nr. 938/838/2012.

Prin Decizia penală nr. 35/A din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Galați s-a dispus, conform art. 42 C. proc. pen., scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galați spre competentă soluționare, cu motivarea că în speță, condamnatul a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 116 din 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Liești prin care a solicitat revizuirea acestei sentințe și prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar conform modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, în sensul că apelul declarat împotriva unei sentințe pronunțate de instanța de fond pentru infracțiuni prevăzute în legea specială, instanța competentă să judece calea de atac a apelului este Curtea de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 8 noiembrie 2012 având ca obiect recursul declarat de revizuentul condamnat S.D.V. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Liești.

Constatând că în speță, competența materială de soluționare a apelului declarat de condamnatul S.D.V. împotriva Sentinței penale 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Liești (prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire) revine Tribunalului Galați, întrucât dispozițiile legale în materie nu instituie competența materială a Curților de Apel pentru soluționarea unui apel promovat împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 1682/R din 29 noiembrie 2012, a declinat competența materială de soluționare a cauzei, având ca obiect apelul declarat de condamnatul S.D.V.  împotriva Sentinței penale 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Liești, în favoarea Tribunalului Galați.

În baza art. 43 C. proc. pen., a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Liești, în Dosarul nr. 1393/838/2010, rămasă definitivă, prin neapelare, revizuentul S.D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 407 C. proc. pen., sentințele instanței de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1), sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului, fiindu-le menținute căile de atac ale apelului și recursului.

Dispozițiile legale în materie nu instituie competența materială a Curților de Apel pentru soluționarea unui apel promovat împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii.

Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului, astfel că prin legea anterior menționată nu s-a operat nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul acestora.

Așa fiind, cum în cauza de față, sentința penală a cărei revizuire o solicită revizuentul a fost spusă atât apelului, cât și recursului, Înalta Curte urmează a stabili competenta de soluționare a cauzei privind pe condamnatul S.D.V., în favoarea Tribunalului Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a petentului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul S.D.V. în favoarea Tribunalului Galați, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - DG