ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3503/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3503/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 2012 Tribunalul Vaslui la condamnat pe

inculpatul P.V. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o

pedeapsă de 1 (un) an închisoare;

- neprezentarea la organele fiscale a

documentelor financiar contabile în vederea verificării acestora, prev. de art.

4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă

de 1 (un) an închisoare;

- evaziune fiscală, prev. de art. 9

alin. lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la

o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;

- evaziune fiscală, prev. de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare;

- folosire cu rea-credință a bunurilor

sau creditului acordat într-un scop contrar intereselor acestora sau în folos

propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 449 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a Curții de Apel

lași în pedepsele componente de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen. și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a),

c) C. pen. și art. 76 C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) și (2) C. pen., a dispus contopirea

pedepselor aplicate prin sentința penală ce constituie obiectul prezentului

dosar cu pedepsele 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen. și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. și

art. 76 C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 647/2008 a Judecătoriei

Bârlad rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a

Curții de Apel lași, întrucât acestea sunt concurente, urmând ca inculpatul P.V.

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale a interzis inculpatului P.V.

exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b)

(dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și c)

(dreptul de a ocupa o funcție de administrator sau asociat unic în cadrul unei

persoane juridice) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a

dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1

(un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 647/2008 a Judecătoriei

Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08 octombrie 2009 a

Curții de Apel lași.

Potrivit art. 81 și art. 85 alin. (3)

C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare,

iar în baza disp. art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 4 (patru)

ani de la data de 08 octombrie 2009, când a rămas definitivă sentința penală

nr. 647/2008 a Judecătoriei Bârlad.

Conform art. 357 alin. (1) C. proc. pen.,

a atras atenția inculpatului P.V. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare

la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în caz

de comitere a unei noi infracțiuni în termenul de încercare de 4 ani

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus

suspendarea pe durata executării pedepsei închisorii a pedepselor accesorii prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau

în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator

sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (2) rap. la

art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990 a dispus înregistrarea în registrul comerțului

a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție

de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen., față

de inculpatul P.V., după rămânerea definitivă a sentinței penale.

A menținut sechestrul asigurător aplicat

pe apartamentul aflat în proprietatea inculpatului P.V., până la achitarea integrală

a datoriilor către partea civilă Statul Român reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F.

Vaslui.

A admis acțiunea civilă formulată de partea

civilă Statul Român reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F. Vaslui și a obligat pe

inculpatul P.V. să achite suma de 43.9813,6 RON cu titlu de despăgubiri materiale,

reprezentând contravaloarea taxelor și impozitelor datorate statului, cu majorări

și penalități până la achitarea lor integrală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că în cursul anilor 2006 și 2007, inculpatul P.V., fiind asociat unic

și administrator al SC R.I. SRL Bârlad, la propunerea unor persoane apropiate, a

hotărât să intre în diferite relații comerciale cu mai multe societăți comerciale

din țară, printre care și SC M. SRL Răchitoasa, corn. G., reprezentată de numitul

P.T., SC S. SRL Bacău, al cărui administrator era numita M.A., precum și SC B. SRL

Macin, jud. Tulcea și SC C. SRL Vânători, jud. Vrancea, societăți ai căror administratori

erau numiții D.C.L. și l.M.

A avut în vedere prima instanță că inculpatul

P.V., în calitate de asociat și administrator unic al SC R.I. SRL Bârlad, a emis

și nu a înregistrat în evidența contabilă a societății 39 facturi fiscale din tranzacții

comerciale cu bitum rece solid, în valoare totală de 623.543,30 RON, în relația

cu SC M. SRL Răchitoasa, corn. G., jud. Vrancea, precum și două facturi fiscale

în valoare totală de 66.937,5 RON, în relația cu SC S. SRL Bacău, și că nu a evidențiat

sumele încasate din aceste tranzacții, cu consecințe în denaturarea veniturilor

și cheltuielilor, având drept scop sustragerea de la plata taxelor și impozitelor

datorate bugetului de stat. Judecătoria a considerat că aceste fapte întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prin omisiunea,

în totalitate sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate - prev.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

A mai reținut instanța că inculpatul P.V.

a întocmit note de recepție fictive privind achiziționarea unor mărfuri în cursul

anului 2006 de la SC B. SRL Macin și de la SC C. SRL Vânătoru, din tranzacții comerciale

nereale, în valoare totală de 83.050,20 RON, și că aceste fapte întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prin evidențierea

în actele contabile sau în alte documente legale, care nu au la bază operațiuni

reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive - prev. de art. 9 lit. c) din Legea

nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, instanța de fond a mai avut

în vedere că inculpatul P.V. a antedatat două facturi și chitanțe fiscale emise

în favoarea SC S. SRL cu o dată anterioară celei când formularele cu regim special

au fost ridicate de la societățile de imprimerie, precum și SC M. SRL Răchitosu,

în scopul deducerii TVA-ului de către beneficiari, aceste fapte întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev.

de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul P.V. a retras

diverse sume de bani, în calitate de administrator al SC R.I. SRL Bârlad, din contul

societății deschis la Banca R.D. Focșani, provenind din tranzacții comerciale cu

diverse societăți, în scopul folosirii lor în interes personal, această activitate

„întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință

a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor

acesteia sau în folosul lui propriu, ori a favoriza o altă societate în care are

interese direct sau indirect - prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai constatat prima instanță că inculpatul

P.V. nu a dat curs în mai multe rânduri solicitării organelor fiscale de a prezenta

documente financiar contabile în vederea efectuării verificărilor financiar contabile,

refuz care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată - prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

Reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunile

mai sus menționate, instanța de fond a considerat că vinovăția inculpatului P.V.

este dovedită cu notă de constatare din 17 martie 2008 emisă de Garda Financiară

- secția Jud. Vaslui și anexele I, II, III, IV; declarațiile învinuitului P.V.;

procese-verbale de constatare că învinuitul P.V. a fost o pentru un control medical

la secția oftalmologie, în data de 23 noiembrie 2007 și 28 noiembrie 2007 și internat

în aceeași secție, în perioada 07-12 noiembrie 2007; raport de expertiză contabilă

judiciară privind tranzacțiile comerciale efectuate de SC R.I. SRL Bârlad cu SC

M. SRL Răchitoasa, SC S. SRL Bacău, SC B. SRL Macin și SC C. SRL Vânătoru, jud.

Vrancea; raport de expertiză grafologică privind facturile emise și semnate de învinuit

în calitate de asociat unic și administrator al SC R.I. SRL Bârlad; procese-verbale

de ridicare probe de scris de la numiții B.A., P.V. și T.S.; declarațiile martorilor

M.A., T.C.A., B.A., T.S., T.T., N.F., D.V., Ș.C.; adresă de răspuns de la SC E.

SRL București; adresă de răspuns de la I.T.M. Tulcea privind pe numiții G.G.D. și

B.C.A. referitor la faptul că nu figurează în evidențe ca angajați cu contract individual

de muncă în cadrul SC B. SRL Macin; procese-verbale privind documentele cu regim

special ridicate de către învinuitul P.V. de la SC N.D. SRL Bârlad, mandatar al

SC U. SRL București și tabel cu documentele solicitate, precum și copii delegații,

facturi fiscale ridicate și copii CI.; proces-verbal de căutare a numitului B.C.L.;

adresă de răspuns din 13 decembrie 2007 – Banca R.D. Vrancea - Sucursala F. și actele

solicitate; cerere deschidere cont aparținând SC R.I. SRL Bârlad; fișă cu specimen

de semnătură, cerere consultare în F.N.P.R., CI. pe numele lui P.V. și extrasele

de cont cu operațiunile derulate prin contul deschis la Banca R.D. G.S.G. - Sucursala

V.; formulare tipizate, facturi și chitanțe fiscale inscripționate cu antetul și

ștampila SC B. SRL Macin, ridicate de la sediul SC R.I. SRL Bârlad; copii după invitațiile

emise de Garda Financiară - secția Vaslui din data de 23 octombrie 2007, 15

noiembrie 2007 și 11 octombrie 2007; nota de constatare întocmită de Garda Financiară

- secția Jud. Vaslui cu ocazia controlului efectuat la sediul SC R.I. SRL Bârlad

și copii după contract de închiriere între SC R. SRL și SC R.I. SRL Bârlad; adresă

de răspuns a Gărzii Financiare - secția Vrancea referitor la faptul că SC C. SRL

Vânători administrată de l.M. a desfășurat activitate până în luna iunie 2005; copie

după note de recepție întocmite de SC R.I. SRL Bârlad privind tranzacții comerciale

efectuate cu SC B. SRL Macin și SC C. SRL Vânătoru și jurnal cumpărări; raport de

inspecție fiscală a D.G.F.P. Vaslui - Activitatea de Inspecție Fiscală din data

de 13 iulie 2007.

Împotriva sentinței penale indicate mai

sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui arătând că prima instanța

nu a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. obligatorie pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

cât și faptul că o pedeapsă cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. nu satisface

scopul pedepsei, și inculpatul P.V. care a solicitat în principal, exonerarea sa

de răspundere penală, arătând că nu s-a dovedit vinovăția sa, iar în subsidiar individualizarea

corectă a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 51 din 2 martie

2012 Curtea de Apel lași a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vaslui și inculpatul P.V. împotriva sentinței penale nr. 1 din 04 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a desființat-o în parte, în latura penală

și în latură civilă și rejudecând a înlăturat disp. art. 81-83, art. 85 alin.

(3) și art. 71 alin. (5) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2

ani închisoare în componentele ei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de neprezentarea la organele fiscale a documentelor financiar contabile

în vederea verificării acestora prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

- de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1 an închisoare aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului acordat

într-un scop contrar intereselor acestora sau în folos propriu prev. de art. 272

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 1

an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 pct. 1

lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. a), c) și art. 76 C. pen.; 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) și art. 66

C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a Il-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective

publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat) și c) (dreptul de a ocupa o funcție  de administrator sau asociat unic

în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o perioadă de 5 ani și a aplicat această

pedeapsă complementară pe lângă fiecare din cele două infracțiuni de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în

funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de administrator sau asociat

unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

A dispus înregistrarea în registrul comerțului

a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. privind interzicerea dreptului

de a ocupa o funcție de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice

pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară a cărei executare va începe după

executare a pedepsei de 2 ani închisoare.

A înlăturat dispozițiile de obligare a

inculpatului P.V. la plata sumei de 439.813,6 RON cu titlu de despăgubiri materiale

către Statul Român reprezentat de A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui.

A constatat că nu există constituire de

parte civilă în cauză. A înlăturat dispozițiile de menținere a sechestrului asigurător

asupra apartamentului situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud. Vaslui și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A reținut instanța de apel că prima instanță,

analizând toate informațiile necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt,

a adoptat soluția justă, de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor

menționate, întemeiată pe constatări complete ale tuturor circumstanțelor edificatoare

ale cauzei.

A apreciat că este întemeiată critica parchetul

de pe lângă Tribunalul Vaslui referitoare la faptul că o pedeapsă cu aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen. nu satisface scopul pedepsei și că s-a omis aplicarea pedepsei complementare

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) și

c) C. pen. De asemenea, a reținut că pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului,

prima instanță a aplicat pedepse principale individualizate judiciar corespunzător

dispozițiilor art. 72 C. pen., dând eficiență tuturor împrejurărilor relevante cauzei

a căror incidență în cauză a fost reținută întemeiat.

A apreciat că operațiunea de individualizare

judiciară a executării pedepsei nu corespunde însă gravității infracțiunilor săvârșite

de inculpat, gravitate ce se evidențiază prin modalitatea concretă de comitere a

infracțiunilor, prin numărul mare de infracțiuni comise în concurs, prin comiterea

infracțiunilor în formă continuată și prin cuantumul prejudiciului cauzat bugetului

de stat.

A considerat că, în raport de gradul de

pericol social al activității infracționale analizate, rezultat din modalitatea

și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea suspendării executării

pedepsei nu este justificată, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52

C. pen., creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Elementele favorabile

inculpatului au fost valorificate de instanța de fond, prin stabilirea unor pedepse

corespunzătoare prevăzute de norma de incriminare, motiv pentru care se impune schimbarea

modalității de executare. În prezenta cauză nu există nici un element de natură

a justifica aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării în raport

de gravitatea activității infracționale săvârșite. Aplicarea unei pedepse care să

își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor.

A considerat că în prezenta cauză scopul preventiv și educativ al pedepsei nu poate

fi atins prin suspendarea condiționată a executării și că doar un regim sancționator

privativ de libertate este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.

A constatat că, în conformitate cu prevederile

art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie

când legea prevede această pedeapsă. Având în vedere aceste dispoziții legale și

faptul că pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005

se aplică, potrivit alineatului 1 din acest text de lege, și pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi, a considerat că prima instanță avea îndatorirea ca,

în baza art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen., să interzică inculpatului exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) (dreptul de a ocupa o funcție

de administrator sau asociat unic în cadrul unei persoane juridice) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani și să aplice această pedeapsă complementară pe lângă fiecare din

cele două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b)

și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care

l-a condamnat pe inculpat.

A constatat că întemeiată este și critica

pe latură civilă referitoare la menținerea sechestrului asigurător aplicat pe apartamentul

aflat în proprietatea inculpatului P.V., situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud.

Vaslui, până la achitarea integrală a datoriilor către partea civilă Statul Român,

reprezentată prin A.N.A.F. - D.G.P.F, Vaslui. A reținut că în prezenta cauză Statul

Român nu a exercitat acțiune civilă pentru recuperarea prejudiciului suferit, nefiind

incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 17 C. proc. pen. în care acțiunea

civilă se exercită și din oficiu, a apreciat că în mod greșit prima instanță a dispus

obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea

taxelor și impozitelor datorate statului și tot astfel a menținut măsura sechestrului

asigurător.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui și inculpatul P.V. care a solicitat în temeiul cazului

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei

și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând decizia recurată în raport de

motivele de casare, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de partea civilă

A.N.A.F. – D.G.F.P. Vaslui și de inculpatul P.V. sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Cu privire la recursul inculpatului P.V.

potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării,

când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72

C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și pedeapsa astfel cum a fost individualizată

de instanța de apel atât cu privire la cuantumul aplicat cât și ca modalitate de

executare, răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei

cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunile săvârșite,

respectiv art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 4 din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1)

lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea

nr. 241/2005 și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte constată că în cauză s-a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost trimis în judecată, respectiv inculpatul P.V., la diferite intervale

de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat

și administrator unic al SC R.I. SRL Bârlad, a emis și nu a înregistrat în evidența

contabilă a societății 39 facturi fiscale din tranzacții comerciale cu bitum rece

solid, în valoare totală de 623.543,30 RON, în relația cu SC M. SRL Răchitoasa,

corn. G., jud. Vrancea, fiind cauzat un prejudiciu total bugetului de stat în sumă

de 388.688 RON, din care 114.346 RON ce reprezintă TVA de plată, 117.517 RON ce

reprezintă impozit pe profit, iar diferența, majorări de întârziere.

Astfel, pedeapsa aplicată de instanța de

apel, de 2 ani închisoare este justificată în raport de limitele de pedeapsă stabilite

de legiuitor pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite având în vedere faptele

săvârșite, modalitatea de comitere, numărul actelor materiale, circumstanțele personale

ale inculpatului care are antecedente penale, respectiv a fost anterior condamnat

ia pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 647/2008 a

Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 599/R din 08

octombrie 2009 a Curții de Apel lași, pentru același gen de infracțiuni, respectiv

art. 9 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Față de solicitarea inculpatului privind

aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte apreciază

față de gravitatea faptelor comise de inculpat, că se aduce atingere unor valori

ocrotite de legea penală, respectiv siguranța raporturilor economice cu impact social

deosebit și constată că scopul pedepsei prev de dispozițiile art. 52 C. pen., nu

poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de detenție, iar aplicarea

disp. art. 81 sau nu ar satisface exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că

nu s-ar realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei. Totodată, se apreciază

că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă din partea societății ar întreține

climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea

legii, ceea ce ar echivala cu încurajarea unor fapte similare și cu scăderea încrederii

populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

Cu privire la recursul părții A.N.A.F.

– D.G.F.P. Vaslui, deși nu a fost motivat, Înalta Curte constată că în mod corect

a fost soluționată latura civilă a cauzei, având în vedere că în cauză nu există

constituire de parte civilă a Statului Român.

Dispozițiile art. 163 alin. (1) C.

proc. pen., prevăd că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de

procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea

unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale,

a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării

pedepsei și se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu.

Astfel, în mod corect a constatat instanța

de apel că instituirea sechestrului asigurător nu este posibilă în situația în care

în cauza penală persoana vătămată nu a exercitat acțiunea civilă în contra inculpatului

și persoanei responsabile civilmente și a constatat că nu există constituire de

parte civilă în cauză și a înlăturat dispozițiile de menținere a sechestrului asigurător

asupra apartamentului situat în mun. Bârlad, str. E.I.A., jud. Vaslui.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță

și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care

se ia în considerare din oficiu, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpatul P.V. și de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Vaslui împotriva

deciziei penale nr. 51 din 02 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat și recurenta parte civilă vor fi obligate la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpatul P.V. și de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Vaslui împotriva

deciziei penale nr. 51 din 02 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30

octombrie 2012.